Ospitalitate

  1. Articole

Restaurante

  1. Articole

Food&Beverage

  1. Articole

Hoteluri

  1. Articole

Turism

  1. Articole

Companii

  1. Articole

Specialităţi franţuzeşti... à la România

O reperez uşor, se află pe colţ cu strada Tudor Ştefan. Mă intersectez în drumul meu cu câţiva vecini grăbiţi cu sacoşele doldora de legume, preocupaţi să nu alunece, care par să nu observe intrarea restaurantului în dreptul căruia stă scris mare: Gerard Warnier! Un loc cu semnatură, îmi zic în barbă, chiar dacă nu atât de sonoră cu a lui Paul Bocuse sau Alain Ducasse sper ca diferenţa dintre aceştia şi domnul Warnier să nu fie precum trecerea de la bagheta franţuzească la franzela neaoşă!

din_culise2

Intru şi... e plin, descopăr un loc mic, înghesuit, plin de viaţă! Toată lumea se agită, este o gălăgie multilingvă de parcă nimeni nu percepe vremea de afară! Caut cu privirea pe cineva de-al casei în încercarea de a mă aşeza undeva, în zadar... două tinere ciufulite, se tot agită prin spaţiul strâmt, zâmbind haioase. Mă gândesc că una dintre ele m-ar putea ajuta, intuind că prestează acolo, nu după vreun însemn sau ecuson, dar după mânecile suflecate şi tava ţinută la subraţ! Salut... nimeni nu se sinchiseşte, e oricum imposibil de trecut printre cele opt - zece mese flancate de un bar supradimensionat pentru camăruţa aia, dar zăresc în capătul celălalt o altă intrare. Mă îndrept grăbit către aceasta, acum înţeleg... spaţiul este împărţit în două, cel unde am nimerit întâi este destinat celor care vor să se bucure de specialităţile alsaciene la faţa locului, iar celălalt este destinat celor care vor să cumpere pentru acasă bunătăţi franţuzite, fiind despărţite de un paravan.

E coadă la pâine. Printre cumpărători zăresc cum se înghesuie un directoraş de pe la Renault cu omul care se ocupă cu aprovizionarea la Aquarium, mă aştept să aud din spate: „nu daţi decât câte două, să ajungă la toată lumea!”. Trec mai departe şi găsesc în sfârşit un loc unde să mă aşez. Din păcate nu mă bagă nimeni în seamă şi mă aşez la una dintre mesele libere, dar nedebarasate. Sunt doar două „libere”, cea la care m-am aşezat eu fără a fi poftit şi încă una la 20 de centimetri distanţă pe care tronează un caiet studenţesc de matematică. Trag cu ochiul. Defect profesional! Văd scrise câteva comenzi de tarte şi pâine, dar şi numărul de telefon al furnizorului de ambalaje de unică folosinţă, de unde deduc că un asemenea caiet trebuie să stea la loc de cinste şi îi înţeleg rostul pe acea masă.

Între timp mă acomodez şi cu gălăgia, dar şi cu vecinii. Una dintre fetele ciufulite şi agitate trece pe la mine, strânge pe o tavă ceşti şi farfurioare şi pleacă. Nu înainte să îmi zâmbească dulce. Masa, tot murdară! N-apuc să mă dezmeticesc că a şi apărut altă fată cu o lavetă într-o mână şi cu o foaie volantă în cealaltă. Îmi trage repede firmiturile de pe masă (în poală) şi îmi azvârle pe blatul umed un soi de coală A4, pătată de diverse degete unsuroase şi îndoită pe la colţuri. Aţi ghicit, este meniul! Îl ridic repede cât să nu se umezească, nu de alta, dar vreau să comand ceva.

din_culise3

 

Găsesc de cuviinţă că o cremă de ţelină m-ar ajuta să mă încălzesc şi deja îmi plouă în gură gândindu-mă la corpolenţa catifelată îmbinată cu gustul discret de anşoa şi desăvârşită de o mână de crutoane crocante. Zis şi făcut. A venit repede fata, la fel de agitată şi pe lângă cremă o rog să-mi aducă şi un quiche lorraine. Pleacă, mă liniştesc sperând că a înţeles comanda şi dacă tot nu pot să stau comod pe scaunele acestea din lemn, îmi arunc privirea în jurul meu. În partea dinspre piaţă, tot coadă! Pâinea şi dulciurile frumos expuse te îmbie să le iei acasă. Observ că una dintre laturi a fost iniţial gândită să permită cumpărătorului să vadă cuptorul şi procesul de fabricaţie. Ei bine, s-au răzgândit şi au tras în calea privirilor indiscrete un raft de toată frumuseţea ascunzându-l pe domnul Warnier cu tot cu cuptor! Din colţul meu privesc către bar unde observ un domn care îi dojeneşte din priviri pe angajaţi, de fiecare dată când iese dinspre bucătărie. Mă gândesc că este patronul şi înţeleg de unde vine tot stresul, haosul şi... crema mea de ţelină!


1 Nordic Food albastru

banner aprilie

Editoriale

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand în continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Detalii Ok