Ospitalitate

  1. Articole

Hoteluri

  1. Articole

Restaurante

  1. Articole

Companii

  1. Articole

Cine sunt autorii cărţilor de bucate ROMÂNEŞTI? (2)

din_culise_2Cea mai recentă carte de bucate, care s-a bucurat de un mare succes la public, pentru că a fost scrisă de o celebritate, este Cartea Regală de bucate a Principesei Margareta a României. Apropiaţii Alteţei Sale au declarat că Principesa Margareta de mult timp şi-a dorit să dăruiască cititorilor români o carte de bucate, dar nu una obi?nuită, ci o culegere de pove?ti ?i re?ete care se întinde pe parcursul unei jumătă?i de veac şi pe întreg continentul european. Cartea de bucate cuprinde re?ete, fotografii, poveşti şi relatări despre membri ai Caselor Regale europene şi mondiale. Volumul aduce în prim plan personalită?ile pline de farmec ale Reginei Elena a României şi Principesei Margareta a Danemarcei, bunicile Principesei Moştenitoare, precum şi ale părin?ilor ei, Regele Mihai ?i Regina Ana. Nu lipsesc poveştile din copilărie şi adolescenţă, întâmplări şi descrieri ale personalită?ii celor patru surori, Principesele Elena, Irina, Sofia şi Maria.

din_culise_3Cartea Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti scrisă de Radu Anton Roman este, în opinia specialiştilor, un tezaur de bucătărie veche ţărănească. Considerată un excelent reţetar inspirat din tradiţiile populare vechi, corelat cu calendarul popular şi cu prezentarea etnografică a obiceiurilor; descriere inedită a vinurilor vechi şi noi asortate cu bucatele şi situaţiile. Radu Anton Roman afirma “cartea noastră este o selecţie de pe coclaurii post-dacici, de mâncăruri alese, fie pentru că sunt strict româneşti sau foarte populare prin farfuriile noastre - dar şi cu un nuştiuce local, fie pentru că sunt adevărate bizarerii regionale (unele de-a dreptul şocante, ca florile de dovleac umplute), ori bucate ritualice, făcând parte din spiritualitatea românească (pasca). E vorba în primul rând de bucătărie veche ţărănească (pescărea-scă, ciobănească) şi târgoveaţă, dar şi de bucătăria românizată (pe) foc; o cultură se întrevede, fie că e născută în bordeiele sărace ale Bărăganului, fie prin stânile Mărginimii şi Maramureşului, fie în casele de stuf ale Deltei Dunării”. Autorul a cutreierat, aşa după cum el însuşi spune, toate colţurile ţării pentru a aduna reţete, obiceiuri şi, mai ales, pentru a strânge în acelaşi loc savoarea bucătăriei tradiţionale româneşti.

din_culise_4Stufat sau estouffade? Sau Există bucătărie românească? Pornind de la două atitudini total diferite în privinţa bucătăriei româneşti, cea a lui Păstorel Teodoreanu şi cea a lui Radu Anton Roman, Vlad Macri realizează un inedit itinerar al istoriei gastronomice. Deşi având perspective diferite (Păstorel Teodore-anu este un francofil declarat şi afirmă sus şi tare inexistenţa altor bucătării în afara celei franceze, iar Radu Anton Roman, un tradiţionalist ce împarte bucătăria românească într-una “ţărănească”, de sorginte, “măduvă” tracică, şi una burgheză, “târgoveaţă”, caracterizată de influenţe numeroase), ce pare să-i apropie este discursul asupra rangului culinar. Pentru ca o bucătărie naţională să existe, este necesar să posede un meniu specific. Altfel spus, “bucătăria se naşte din intenţie şi invenţie, şi nu din întâmplare”. În fapt, atitudinea hazardată a românului, pornit să eticheteze varii feluri de mâncare ca fiind drept originale, este demontată sistematic, din perspectivă istorică şi culturală, de exemple de mâncăruri şi originea lor, care îi vor încânta pe pasionaţii de etimologie şi detectivistică. „Specific naţional? Da’ de unde… Nu suntem unici, avem prejudecăţi şi credinţe de care trebuie să ne scuturăm. Ostropelul, musacaua, ghiveciul şi chifteluţele sunt şterse din “colecţia” de tradiţie şi regăsite, printr-o autoironie fină, în formula: necazul este că România se află în vecinătatea Balcanilor. Dacă nu de la turci, atunci de la sârbi, croaţi, ruşi, bulgari, albanezi, dar şi italieni şi francezi, am împrumutat tot, creând bucătăria fusion “naturală”, şi nu cea ludic-gastronomică, prezentă şi în restaurantele de la noi din ţară.”

din_culise_5Lucrarea Ghidul Gastronomic al României - Bucătărie tradiţională oferă atât neiniţiaţilor în ale bucătăriei, cât şi bucătarilor experimentaţi, o largă varietate de preparate culinare tradiţionale, specifice fiecărei zone etnoculturale (Ardeal, Banat, Bucovina, Dobrogea, Maramureş, Moldova, Muntenia, Oltenia), precum şi numeroase mâncăruri de post. Descrierea obiceiurilor populare specifice fiecărei regiuni şi enumerarea festivalurilor cu accente gastronomice, precum şi amintirea produselor alimen-tare tradiţionale apropie cititorul de folclorul românesc şi îi aminteşte de viaţa la ţară. Vorbind despre mâncărurile gătite la ţară, trebuie spus că oamenii din mediul rural, fără a avea cunoştinţe referitoare la dieta ideală sau la necesarul zilnic de calorii, ştiau totuşi să gătească mâncăruri care îmbinau armonios gustul cu echilibrul nutriţional, după care tânjeşte omul vremurilor noastre. Ghidul gastronomic al României prezintă bucătăria autohtonă ca păstrătoare a tradiţiei culinare. În încercarea sa de a împăca trecutul cu prezentul, ghidul cuprinde, de asemenea, reţete ale unor mâncăruri ce îmbină elemente ale diferitelor tradiţii cu idei noi, pentru a crea produse originale, adaptate nevoilor şi gusturilor actuale. Pe parcursul evoluţiei sale, bucătăria românească a urmat etapele dezvoltării comunităţii umane autohtone, ea fiind influenţată de factori economici, sociali, de climă, relief, de contactul cu alte etnii şi culturi, de gradul de civilizaţie, dar şi de gusturile şi preferinţele românilor. Cu toate acestea, ea reuşeşte să-şi păstreze tradiţia, gustul mâncărurilor transmiţându-se din generaţie în generaţie, fără a ignora totuşi tendinţele noi în gastronomie.

din_culise_6După “Istoria erotică a micului dejun” şi “Ghidul vinurilor 2010”, Dan Silviu Boerescu publică Mâncăruri de altădată, vinuri şi vechi băuturi româneşti, în colaborare cu Cătălin Păduraru şi Florica Bud. Cartea se recomandă ca Artă culinară tradiţională prezentând bucate precum: alivenci, arpagic Istanbul, becatine cu trufe, berbec cu sardele, Bibesco cu piure de castane, borş cu cuiul usei, bujeniţă de iepure, buture împărătesc, carne ameţită, cârnăciori de raci, chitonag de gutui, clapon umplut, coardă de lamâie, costiţe de porc în prapur, dulceaţă de pătlăgele verzi, epigrame de miel, flori de salcâm coapte, haragnis-balmus, lapte de migdale, lapte zburat, lostriţă gătită domneşte, muhalebiu, mustalevria, pârjoala negustorului, pelin de mai… adică 679 de reţete de demult, plus 79 de vinuri şi alte băuturi vechi, culese din cărţi de gastronomie rare şi manuscrise unicat.


banner aprilie

Editoriale