Ospitalitate

  1. Articole

Hoteluri

  1. Articole

Restaurante

  1. Articole

Food&Beverage

  1. Articole

Turism

  1. Articole

Companii

  1. Articole

Restaurant ”de cartier”

Şi, cel mai simplu, voi începe cu cel la care merg de peste zece ani: Potcoava. Este localul de pe strada mea, în care merg regulat de peste 10 ani. Sunt unul dintre mulţii clienţi ai casei. La început nu am vrut să intru aici. Cine ar fi intrat într-un restaurant aflat undeva la limita cartierelor Crângaşi şi Giuleşti? Şi e şi atât de aproape de casă încât nu poate fi un restaurant bun... Gândeam că nu puteam fi atât de norocos… Dar, prietenii şi curiozitatea m-au făcut să intru într-o zi.

Prima impresie a fost deosebită, mai ales pentru acel moment. M-a surprins prin intimitatea şi căldura decorului. Restaurantul era făcut într-o casă de tip vagon fără pereţi despărţitori. Practic era o sală lungă cu mesele înşirate de-a lungul pereţilor laterali cu aproximativ 60 de locuri. Obiecte de decor amintind de anii interbelici. Predominau pendulele. Exista şi o terasă cu 40 de locuri, sub o boltă de viţă de vie. În urmă cu 5 ani clădirea a fost schimbată radical.

Acum restaurantul are 120 de locuri în salonul principal şi altele 80 în al doilea salon şi cam tot atâtea pe terasa-grădină (care este pe două niveluri şi foarte bine îngrijită). Patronii, chiar dacă au dezvoltat restaurantul, au reuşit să pastreze aerul interbelic şi, în anumite zone, intimitatea de la început… Sunt nenumărate ceasuri, pendule, tablouri, oglinzi, mobilă veche, foarte mult lemn şi un candelabru imens. Totul te copleşeşte atunci când intri pentru prima oară, chiar şi ţinuta ospătarilor, cu papion. Toate mesele sunt din lemn masiv lăcuit şi nu sunt acoperite de feţe de masă.

Potcoava2
Meniul foarte bogat este şi astăzi în mare parte acelaşi. Şi acum rămâi surprins când nu găseşti, într-o cârciumă de cartier, ciorbă de burtă. Dar, încă de la început, pentru a “selecta” într-un mod discret clientela, nu a existat în meniu. Şi uite că se poate şi fără... Găsim însă foarte multe feluri de vită, iarăşi surprinzător, pentru un restaurant de cartier. Nu va mai zic cât de bine este preparată. Şi biftecul tartar… sunt 3 ospătari şi patronul, care-l pregătesc ca la carte, în faţa clientului.
Dar, felul meu preferat este brânza gratinată... Un fel inspirat din zona Greciei... Sunt foarte multe salate şi antreuri pe bază de legume. Tot meniul este o combinaţie mediteraneană şi balcanică. Una dintre observaţiile mele, încă de la început, a fost mulţimea felurilor de mâncare din meniu. Este foarte greu să ai totul proaspăt. Totuşi, folosind ingrediente de bază relativ puţine, dar cu multă imaginaţie, reuşesc acest lucru. Doar la câteva feluri de peşte produsul de bază este congelat şi eşti informat de acest lucru. Şi gustul preparatelor este acelaşi de fiecare dată. Eu nu-mi aduc aminte să fi făcut vreo plângere legată de gust.
Legat de vinuri, pot spune că tot timpul a existat o selecţie atentă. Acum vin sub 35 de lei nu prea găseşti în meniu, iar media este spre 70-80 de lei. Ceea ce nu e chiar ieftin. Nu uitaţi că vorbim de o ”cârciumă” de cartier. Tot legat de serviciu: vinul roşu se decantează, paharul de cognac se încălzeşte la flacără în faţa clientului… Potcoava a fost printre primele restaurante unde am găsit apă minerală la sticlă, nu la PET.

Câteva cuvinte despre ambianţă. Fondul sonor este asigurat de o muzică în surdină, cu accente din Italia şi Franţa. Sistemul de încălzire, răcire, filtrare şi aerisire al aerului este performant şi foarte bine mascat. Toaletele sunt curate, cu tot felul de sisteme electronice de parfumare şi de distribuire a hârtiei, sistemul de încălzire şi aerisire fiind complet separat de cel din sală. M-am întrebat cum de merge aşa bine restaurantul... şi de atât de mult timp, iar răspunsul se regăseşte în rândurile acestui articol... Sintetizând pot spune că depăşirea aşteptărilor clienţilor, transformarea unui aşa zis defect - zona amplasării nu prea bine văzută de către bucureşteni - într-o calitate, imaginaţia, continuitatea, fidelizarea personalului, dezvoltare-investiţii (nu numai în construcţii, dar şi în bucătăria care este super utilată), curăţenia, atenţia mare la detalii, fac diferenţa.

Deci, un restaurant aflat total în afara zonelor de interes culinar şi de distracţii ale Bucureştiului (Centrul Vechi, Herăstrău, Clucerului, mall-uri) reuşeşte de aproximativ 13 ani să menţină un standard ridicat al serviciilor şi să evolueze “cu casa închisă” chiar şi în perioada de criză.
Cristi ŞTEFĂNESCU
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.


banner aprilie

Editoriale