Ospitalitate

  1. Articole

Hoteluri

  1. Articole

Restaurante

  1. Articole

Companii

  1. Articole

Despre motivare şi alte nimicuri…

Cu ceva timp în urmă am întrebat o prietenă, din aceeaşi branşă, care este starea oamenilor în firmă, acum la început de an şi mi-a răspuns că sesizează un pic de optimism, însă în continuare se confruntă cu două mari probleme: motivarea angajaţilor existenţi şi aducerea altora pentru atragerea unui suflu nou, de clienţi şi contracte noi. Şefii de departamente se confruntă cu aceleaşi probleme: dacă nimeni nu este în stare să îi ajute să-şi motiveze oamenii, măcar să îi lase în pace, să nu-i demotiveze! Ascultând-o am avut senzaţia că am găsit-o în aceeaşi stare în care am lăsat-o anul trecut, conectată la aceeaşi realitate.

Toată lumea încă mai vorbeşte despre criză, despre scăderea salariilor, a vânzărilor, însă prea puţini vorbesc despre efectul măsurilor de reducere a costurilor la nivelul angajaţilor. Ce facem acum după ce am redus şi cu toate astea nu ne-am revenit aşa cum speram? Ba mai mult, avem oameni demotivaţi lângă noi, deprimaţi, care aşteaptă să li se întâmple ceva bun. Aşa cum li s-a promis! Însă, pentru mulţi, etapa următoare echivalează cu presiunea. Presiunea rezultatelor, a soluţiilor rapide şi a reinventării peste noapte. Ar trebui să ţinem cont că toate acestea pot fi percepute de către angajaţii noştri ca nişte măsuri împotriva lor şi le pot aduce extrem de multe frustrări. Dacă anul trecut le-au perceput ca pe măsuri anticriză, acum se aşteaptă la mult mai mult din partea angajatorilor. Îşi doresc ca aceştia să-şi respecte promisiunile făcute şi mai ales, le va fi foarte greu să înţeleagă şi să accepte presiunea foarte mare.

motivare

Să nu uităm situaţiile în care într-un departament s-a redus numărul de angajaţi, au scăzut salariile şi tot greul a căzut pe umerii celor rămaşi. Aceştia trebuiau să dea rezultate cu resurse minime într-un timp foarte scurt şi toate astea nu s-au întâmplat. Unii dintre ei au prevăzut această situaţie şi au plecat, iar cei rămaşi au şanse să plece şi ei, dacă se continuă în acelaşi ritm. Ce facem cu aceşti oameni? Acceptăm cu uşurinţă să plece sau încercăm să-i ţinem lângă noi, măcar pentru faptul că s-au străduit şi ne-au fost loiali în tot acest timp? “Nu v-am lăsat la greu”, afirmă o parte din ei. Acestea cred că sunt cele mai grele întrebări la care ar trebui să căutăm răspunsuri.

Ne întoarcem iar şi iar la 2008, când totul mergea de la sine şi când problemele noastre erau acelea de a găsi soluţii în ceea ce priveşte retenţia de personal, sau ce ar trebui să aibă compania ca să ne determine să rămânem cât mai mult timp într-un singur loc. Acum ne punem problema cum să ne motivăm angajaţii, colegii şi chiar pe noi înşine să obţinem cele mai bune rezultate în activităţile pe care le întreprindem şi mai ales să fim cu toţii motivaţi să lucrăm în condiţii mult mai grele de piaţă şi mai ales să dăm cele mai bune rezultate.

Haideţi să ne întoarcem la cele două tipuri de motivări: financiară şi non financiară. Să ne bazăm pe ele şi anul acesta, să le punem în aplicare. De multe ori soluţia este să apelăm la programe de instruire, de training, dar nu cele clasice, ci adaptate la nevoile fiecărei organizaţii. Ele trebuie să asigure o funcţion-are la maxim a activităţii, să ajute personalul să dea randament şi mai ales să fie utile angajatorilor, să îşi regăsească businessul în fiecare program destinat angajaţilor săi. Iar după ce au fost realizate, nu trebuie uitată stabilirea acelor obiective cuantificabile sau măsurabile şi implementarea lor. Fiecare angajat ar trebui să lucreze după nişte norme (tangibile) şi să se raporteze la ele.

CÂTEVA EXEMPLE DE OBIECTIVE, PE CARE LE-AM MAI ENUMERAT ŞI ÎN ALTE RÂNDURI:

1. Menţinerea şi creşterea standardelor de calitate
2. Reducerea erorilor la minim
3. Menţinerea şi creşterea turnover-ului
4. Atenţie sporită la capitolul “customer care”.

Să nu uităm de acordarea unei atenţii deosebite clientului pentru a-l determina să revină în acelaşi loc şi eventual să atragă după sine şi alţi clienţi. Acestea ar putea fi doar câteva dintre obiectivele pe care noi le numim mai greu cuantificabile, ca să nu spunem aproape deloc. Cum le controlăm şi mai ales, cum ne asigurăm că ele pot fi îndeplinite de toată lumea? Soluţia este să fim inventivi! Gândiţi-vă la soluţii la care nu se gândeşte toată lumea şi pe care le puteţi aplica în propria organizaţie. Să nu uităm să stabilim clar obiective, atât pentru companie, cât şi pentru angajaţi. Şi mai presus de toate, să nu uităm să le comunicăm. Ne ajută să ne ţinem oamenii aproape. Faptul că împărtăşim cu ei şi ceea ce ne-am propus noi să facem, îi apropie mai mult decât ne putem imagina. Este important să ştim ce vrem şi să transmitem asta şi celor din jur. De asemenea, să le arătăm cum pot contribui la rezultate şi mai ales, cum se pot bucura şi ei la rândul lor de ele. Iniţierea unor acţiuni care la rândul lor pot motiva, pot închega echipa şi îi pot învăţa cum să lucreze împreună. Un alt aspect la care ne oprim este motivarea non financiară, sau cum am numit-o la un moment dat, modul de a-i răsplăti pe ceilalţi fără să te coste nimic.

REVIN UN PIC ŞI ADUC ÎN DISCUŢIE UN FACTOR CARE A DETERMINAT REGRESUL ÎN MULTE DINTRE SITUAŢII ŞI ANUME LIPSA DE COMUNICARE DINTRE MANAGEMENT ŞI ANGAJAŢI.

motivare2Ce putem face? Să ne apropiem mai mult de cei cu care lucrăm, fie că sunt colegi, parteneri sau oameni în subordine. De ce este atât de importantă comunicarea? Deoarece cu ajutorul ei pot fi transmise mesaje importante, care, la rândul lor, pot duce la eficientizarea activităţii. Dacă un mesaj este bine structurat şi transmis corect el poate avea efect imediat. Şi mă refer la un efect pozitiv, desigur. Cum ne folosim de comunicare ca factor motivaţional? Atâta timp cât o facem transparentă, clară, precisă şi mai ales sinceră, ea este apreciată de către toată lumea şi ne poate motiva să ne antrenăm într-un proiect sau să rămânem alături de echipă şi când compania trece prin momente grele. Afirmaţii de genul: “Nu ştim ce se întâmplă”…”Nimeni nu ne spune nimic”... “Ce se va întâmpla cu noi?” ar trebui evitate. A trecut vremea acestor dileme, am trecut de începuturile crizei, acum trebuie să ne orientăm să fim printre cei care ies cât mai repede din ea.

Nu există o soluţie magică. Varianta cea mai bună este aceea care se potriveşte fiecăruia şi care aduce rezultate. Dacă oamenii au înţeles ce se vrea de la ei şi îşi pot face treaba la standardele cerute, atunci obiectivul a fost atins.

În concluzie, aş adăuga faptul că cel mai important lucru este stabilirea unui echilibru între dorinţele şi nevoile noastre şi cele ale companiilor. Să căutăm să rămânem tot timpul motivaţi, să ne găsim resursele interne şi să nu ne fie teamă să scoatem la iveală idei şi să oferim soluţii. Să nu fim surprinşi când vom descoperi că rezolvarea vine tocmai de la noi.


banner aprilie

Editoriale