Scris de HORECA

Ipoteză: Vacanţă la ski. Hotel de munte, Franţa. Mâncarea plătită – demipensiune, cu 2 luni în urmă...
Ospătar (şi somelier!), 50 de ani, mult mai vioi decât majoritatea clienţilor...
Concluzie: Ce motivaţie are un ospătar, care vorbeşte cinci (5!) limbi străine, să practice această meserie?Demonstraţie (prin metoda reducerii la absurd): PASIUNEA.
Probabil că mulţi vor zâmbi (au şi de ce). Se vor găsi alţii să spună că n-am înţeles nimic... (probabil). Există şi categoria (logic!) care va afirma că prima motivaţie o reprezintă BANII...
Ceea ce trebuie demonstrat este faptul că la întrebarea „Ce a fost mai întâi OUL sau GĂINA?” răspunsul în domeniul nostru de activitate este EDUCAŢIA. Educaţia în toate sensurile: 7 ani de-acasă, şcoală de specialitate, bunul simţ, nevoia de a fi mai bun decât celălalt. Acest lucru este dovedit cu prisosinţă de statele care au o industrie a ospitalităţii dezvoltată, cu un aport procentual semnificativ în PIB.
Totul pe structura unui ADN care înseamnă implicare, dragoste de meserie şi perseverenţă, deci PASIUNE. Găsim aici şi satisfacţii?
Întrebaţi şi întrebaţi-vă „DE CE fac meseria asta?”. Dacă răspunsul pleacă doar din creier, s-ar putea să aveţi o problemă... pe celelalte sigur le puteţi rezolva.
P.S. Axiomă: Dacă îţi faci treaba bine, sigur vin şi recompensele (banii!), dar exact în
această ordine... E drept că-ţi trebuie şi un dram de noroc!
FIECARE RESTAURANT ARE O AMBIANŢĂ APARTE, UN FLER...
20 July 2011Cu peste 25 de ani de experienţă profesională,...
20 July 2011Am mâncat de foarte multe ori la restaurante chinezeşti...
08 July 2011