Horeca.ro

Scris de Horeca

În vara asta am mers în multe localuri din capitală şi asta pentru că a fost posibil... a fost linişte. Bucureştiul s-a găsit pentru vreo două luni într-o stare soră cu abandonul. Astfel am mers nestingheriţi pe bulevardele istorice ale capitalei, care într-o zi de lucru în extrasezon sunt super aglomerate şi ticsite de maşini.

Am fost la restaurante noi şi vechi, necunoscute sau deja celebre, moderne sau încărcate de istorie, cu terase pe trotuare sau grădini amenajate, deci am vizitat toată suita. Experienţa asta ne-a lămurit câteva dileme care ne bântuiau de ceva vreme. Şi anume restaurantele moderne au mai multă grijă de clienţi, decât cele vechi, cu tradiţie.

Am găsit şi explicaţia după ce am mers în unele dintre cele mai aclamate restaurante (cele cu multă bere!), care sunt şi printre cele mai vechi din Bucureşti. Aici lume multă, agitaţie, chelneri exasperaţi că nu mai fac faţă comenzilor şi, conform legilor nescrise, s-a întâmplat inevitabilul... n-am rezistat prea mult şi am plecat repede. Zgomotul – muzică dată la maxim amestecată cu zecile de voci distrate – dorea să dea impresia unui local „mişto”. Aş!... Afară vopsit gardul... Timpul de aşteptare în preluarea comenzii imens... 20-30 de minute; pentru un om însetat „detaliul” ăsta e un dezastru. Mâncarea nu foarte bună şi monotonă, nu mai vorbim de aspect, dar ce contează dacă vin clienţii valuri-valuri. Atitudinea personalului total greşită. Ridică de la masă clienţii care abia au primit nota de plată... Bine că nu-i dau afară în şuturi. Neplăcut!

În altă zi, în aceeaşi zonă centrală a Capitalei am mers într-un local modern cu muzică deosebită şi „ascultabilă”, unde am găsit populaţie pestriţă, în sensul bun, adică tineri în vacanţă, oameni de afaceri, „cetăţeni” care căutau relaxarea, şi nu hărmălaia, la un pahar cu răcoritoare sau o ceaşcă de cafea, atraşi din stradă de atmosfera liniştită din interior. Timpul de servire, adică luat comanda şi adus băuturile... 5-10 minute, în funcţie de timpul de preparare al produselor pe bază de cafea. Meniul nu foarte stufos, prezentat ca un ziar cu diverse articole întrepătrunse printre preparate (l-am citit capcoadă, foarte educativ). Aperitive bune, desert bun rău, atmosferă să te înţelegi om cu persoană. Plăcut!

După cum am observat, celebru şi mult nu înseamnă neapărat bun şi de calitate, iar necunoscut şi puţin nu este neapărat ceva rău, ba s-a dovedit chiar contrariul!

Nu e treaba noastră că restauratorii n-au ieşit din criză sau nu ştiu ce să facă... Sincer, credem că s-au obişnuit cu criza, nu-i deranjează... face parte din rutina lor zilnică. În raport cu calitatea serviciilor oferite şi respectul faţă de clienţi, restauratorii se află într-o nebuloasă şi acolo vor să fie. Gata cu resemnarea! Până la urmă să nu uităm Regula de Aur: EU (clientul) AM AURUL, EU FAC LEGEA!...