Quo vadis...Vinule?

 sergiunedeleaUnde mergi tu vinule? Răspunsul firesc este: Unde mă duce/bea omul! Un lucru e cert, vinul nu se grăbește, ciclul lui de naștere și viață este constant încă de când omul l-a descoperit spre a se bucura sau alina. Este aici parcă o dovadă de înțelepciune a vinului, oare de aici s-au inspirat vechii latini când au spus „Festina lente” - grăbește-te încet. Dar nouă muritorilor ne place să trăim clipa - „Carpe diem”!

Vinul în pandemie

Se pare că recolta 2020 va fi una bună, problema este la depozitarea/vinificarea acestei recolte, în condițiile în care vânzarea vinului stagnează, deoarece a pierdut o parte din piață prin închiderea temporară a HoReCa.

Dar producția de vin continuă să fie reglată după mecanismul economiei de piață, unde cererea determină oferta.

Odată ce avem produsul, acesta este supus regulilor de piață, comercializarea ținând de raportul dintre preț și calitate, de marketing și de un mixt de situații mai mult sau mai puțin neprevăzute. Amintim aici actuala criză medicală, schimbările climatice, schimbările legislative, schimbări în comportamentul de consum… etc., dar sigur, producătorii încep să se alinieze cu oferta la noile standarde cerute pe piață.

Este clar că dezvoltarea sau stagnarea unei piețe ține de anumiți factori. Vinul este obținut din struguri și aici putem avea un produs marcat de un an care, cum spuneam, se anunță, sau cel puțin sperăm, să fie bun! Întrebarea este: Ce facem cu el?

Puşi în faţa unor realităţi de multe ori dramatice, producătorii de vinuri caută soluții, la fel și managerii din restauraţie. Restauratorii vor regândi meniurile, vor reface listele de vin, vor schimba preţurile... Producătorii, probabil, vor începe o adevărată competiţie de promoţii menite să astupe “găurile” provocate de criza medicală.

O mare parte a producătorilor / distribuitorilor au relații tensionate cu segmentul HoReCa, deoarece multe plăți s-au blocat și, astfel, stocurile de vin neachitate se „învechesc” prin magaziile restaurantelor, închise vremelnic o perioadă.

Cei care au maturitatea dar și resursele necesare probabil vor găsi soluții. Rar, foarte rar, s-a umblat şi la calitatea serviciilor, adică factorul uman nu prea a fost luat în calcul.

În acest context, rolul somelierului ar fi trebuit să fie reconsiderat, poate face parte din soluție!

foto sergiu

Dar să facem o mică retrospectivă a ultimilor zece ani... S-au schimbat, oare, tendințele în materie de vinuri în ultimii 10 ani în România?

Evident că s-au schimbat, în special în urma activității de diseminare a culturii vinului în rândul publicului. Eforturile de promovare, evenimentele specializate, degustările și, nu în ultimul rând, cursurile specializate au schimbat percepția asupra acestui aliment ancestral numit vin. S-au format și dezvoltat în ultima perioadă și profesii noi, adiacente industriei vinului, aici amintind profesia de Somelier, care a avut un rol important în promovarea și comercializarea vinului și evident crearea de noi tendințe de consum.

Legat de tendințe, mă refer aici la cele generale, se remarcă că sunt marcate în continuare de creșterea preferințelor pentru vinul sec și demisec în defavoarea celui dulce și demidulce. De fapt, îmi place să cred că este o altă înțelegere a produsului prin consumul inteligent, vinul fiind ales și din punct de vedere gastronomic. Consumul de vin roșu este într-o ușoară creștere, deși pe parcursul sezonului cald vinul alb continuă să domine. Rosé-ul continuă să cucerească încet, dar sigur, câte un pic din piața de alb și un pic din piața de roșu.

În schimb, consumul de vin premium și ultrapremium este fluctuant. O ușoară creștere a fost înregistrată și în consumul de vinuri efervescente, acest fapt venind în urma unor tendințe din piețele externe. De remarcat - consumul de vinuri importate, care este momentan staționar, după ce o perioadă consumatorul român a fost înclinat să experimenteze gusturi și arome de pe alte meleaguri viticole. Interesant este consumul important de vinuri din Republica Moldova pe care afectiv le considerăm ca fiind vinuri autohtone, dar tehnic sunt vinuri de import.

consumvinuritendinte

Cum ar arăta un profil al consumatorului român de vin?

Profilul consumatorului român diferă în funcție de specificul regional. Astfel, consumatorul din Moldova și din zonele sudice ale Munteniei și Olteniei este tradiționalist, în sensul că este mai conservator. Aici predomină consumul de vin local făcut în gospodării, cu referire strictă la mediul rural. Vinurile cumpărate din comerț sunt în general albe și demiseci sau demidulci. Un segment destul de redus este dispus spre experimentarea vinurilor premium și ultrapremium.

În Transilvania, în schimb, mai ales în centrele culturale consacrate, precum și în zonele nordice ale Munteniei și Olteniei, ca și în Dobrogea, acești poli de interes sunt inversați. Bucureștiul continuă să mențină interesul pentru experimentarea de vinuri premium, dar și aici remarcăm o mică scădere.

Consider că profilul consumatorului este legat de profilul socio-profesional al acestuia. Concret, consumul vinurilor ce depășesc un anumit nivel calitativ se raportează la nivelul cultural al consumatorului prin înțelegerea produsului și, bineînțeles, la puterea de achiziție a acestuia.

Și dacă tot vorbim de consumatorul român îmi reamintesc de o întrebare care este des rostită: sunt românii un popor educat atunci când vine vorba de vinuri? O întrebare care naşte alte întrebări: Ştiu să le aleagă? Să le asocieze cu diferite evenimente, feluri de mâncare?

Putem afirma că suntem un popor care a avut un nivel de educație egal cu cel din țările considerate azi cu tradiție. Din păcate, această tradiție a fost întreruptă la un moment dat. Reluarea după 1990 s-a făcut destul de încet și acum putem spune că eram pe un trend ascendent în refacerea acestei culturi a vinului.

Acum suntem în faza în care nivelul de educație generală a populației este insuficient dezvoltat. E o realitate pe care trebuie să avem tăria să o recunoaștem. Încă mai avem mult de lucru. Din liceele de specialitate, la clasele de ospătari și barmani, lipsesc cursurile profesioniste. În general vorbind, cursurile specializate sunt ca și inexistente, deoarece nu vorbim de o piață foarte ofertantă aici. Ca să nu mai spunem de culturalizarea în masă.

Vinul în viitorul apropiat

Producția de vin continuă să fie reglată după mecanismul economiei de piață unde cererea determină oferta. Sunt încă puțini producătorii și comercianții de vin care depun eforturi reale și constante pentru educarea publicului asupra propriului produs. Să luăm un exemplu: în Vest există tendința în creștere a consumului vinurilor biodinamice, o modă am putea spune. Impunerea acestor tendințe pe o piață cum este cea din România este complicată și trebuie făcută inteligent pentru a avea succes.

Este clar că dezvoltarea sau stagnarea unei piețe ține de anumiți factori, dar un lucru este cert: vinul este obținut din struguri și aici putem avea un produs marcat de un an agricol care poate fi bun!

Conchid cu creștinescul: „Să dea Dumnezeu să avem un an bun”... măcar la vin!

Articol scris de Sergiu Nedelea, pentru ediția 100 a revistei Horeca România.