Obligațiile angajatorilor pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale

Prevenirea constituie o activitate obligatorie și esențială pentru o societate din industria ospitalității, scopul fiind ca salariații acesteia să lucreze într-un mediu cât mai ferit de riscul de accidentare sau de riscul de a căpăta boli profesionale. Conform legislației în vigoare, angajatorii au mai multe obligații pe partea de prevenire a riscurilor profesionale.

Astfel, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În cazul în care se apelează la servicii externe, administratorul societății nu este exonerat de responsabilităţi.

Riscuri profesionale

Sectorul HoReCa oferă condiţii de angajare şi de muncă atipice, ceea ce se reflectă atât în programul de lucru, cât şi în tipurile de contracte. În ceea ce privește securitatea muncii, se acordă o mare atenţie activităţilor din bucătării şi în mai mică măsură activităţilor auxiliare, deși activităţile din hoteluri, pensiuni, discoteci, cafenele, firme de catering, campinguri comportă o serie întreagă de vulnerabilități (alunecări, împiedicări, tăieri, arsuri, contact cu substanțe periculoase etc).

securitateangajatihoreca

În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, prevenirea riscurilor profesionale, informarea şi instruirea celor angajați, asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 319/2006, a securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:

a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.

Ținând seama de natura activităţilor din unitate, angajatorul are obligaţia:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

angajatibucatarii

Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

Supravegherea stării de sănătate

Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii tuturor lucrătorilor şi, în special, a celor expuşi la diferiți agenţi în mediul de muncă sunt:
1.    examenul medical la angajarea în muncă;
2.    examenul medical de adaptare în muncă;
3.    examenul medical periodic;
4.    examenul medical la reluarea muncii;
5.    supravegherea specială şi
6.    promovarea sănătăţii la locul de muncă.

Examenul medical la angajarea în muncă se face celor care îşi încep activitatea la un nou loc de muncă, la solicitarea angajatorului, înainte de orice probă practică, examen, concurs sau termen de încercare şi trebuie să stabilească dacă starea de sănătate, aptitudinile fizice şi psihice ale viitorului lucrător îi permit să desfăşoare activitatea la viitorul loc de muncă. Este interzisă angajarea sau schimbarea locului de muncă al oricărui angajat fără aviz medical.

Examenul medical de adaptare se efectuează în prima lună de la angajare, pentru a confirma / infirma menţinerea sănătăţii şi capacităţii de muncă în condiţiile specifice locului de muncă.

Examenul medical periodic se efectuează cu frecvenţa stabilită de legislaţie sau de medicul specialist de medicina muncii, obligatoriu tuturor lucrătorilor, şi stabileşte dacă starea de sănătate a lucrătorului permite continuarea activităţii la acelaşi loc de muncă.

Examenul medical la reluarea muncii se efectuează în termen de 7 zile de la reluarea muncii după o întrerupere a activităţii de minimum 90 zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive sau de fiecare dată când medicul de medicina muncii consideră că este necesar, în funcţie de natura bolii sau a accidentului pentru care persoana respectivă a absentat.

Prin supraveghere specială se înţelege examenul medical profilactic efectuat în vederea stabilirii aptitudinii în muncă pentru: lucrătorii cu vârste între 15 şi 18 ani împliniţi sau cu vârste de peste 60 de ani, femei gravide sau cu handicap, dependenţi de droguri sau de alcool, stângaci sau cu vedere monoculară, în evidenţă cu boli cronice.

Examinările medicale profilactice se efectuează în baza fişei de identificare a factorilor de risc profesional.

Angajatorul este obligat să asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru efectuarea examenului medical la angajare, a examenului medical de adaptare, a controlului medical periodic şi a examenului medical la reluarea muncii.

Sancțiuni

Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav si iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă, potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006.

Articol scris de Avocat Costi Neacșu, pentru ediția 89 a revistei Horeca România.


Acest site foloseste cookie-uri. Navigand în continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Detalii Ok