Practici anticoncurenţiale în sectorul ospitalității

Practici anticoncurenţiale în sectorul ospitalității
person Horeca
access_time_filled

practicianticoncurentialeIndustria ospitalității se poate confrunta cu acțiuni și reglementări tot mai severe în domeniul concurenței, mai ales după ce Autoritatea de concurență a sancționat 13 agenții de turism cu amenzi în valoare totală de circa 2,45 milioane euro pentru coordonarea comportamentului pe piața comercializării produselor turistice.

Sancțiunile au apărut după ce s-a constatat că agențiile de turism și-au coordonat cartelar politicile comerciale, cu scopul de a nu permite scăderea prețurilor pachetelor turistice comercializate.

Concurența dintre societăți joacă un rol foarte important în garantarea bunăstării consumatorilor, în realizarea unei repartiții optime a resurselor existente și în eficientizarea unor parametri precum prețul, producția, calitatea, varietatea sau inovarea. Toate persoanele fizice sau juridice angajate într-o activitate economică sunt obligate să respecte regulile de concurență. Legea interzice comportamentele de piață care împiedică, restrâng ori denaturează concurența.

Principalele practici anticoncurențiale sancționate de legislație sunt:

– înțelegerile anticoncurențiale sau practicile concertate (coordonarea comportamentului pe piață chiar fără să se fi încheiat un acord) între doi sau mai mulți operatori economici. Cele mai grave sunt înțelegerile orizontale secrete, de tip cartel, privind fixarea prețurilor, împărțirea piețelor și clienților (inclusiv în cadrul licitațiilor publice), limitarea producției și distribuției.

Impunerea prețului de revânzare este, în multe cazuri, considerată de Autoritatea de concurență ca fiind o înțelegere gravă, având ca obiect, direct sau indirect, stabilirea unui preț de revânzare fix sau minim, ce trebuie respectat de către cumpărător.

– Decizii ale asocierilor de societăți privind stabilirea și impunerea unei conduite comune membrilor săi, în privința, spre exemplu, a prețurilor, standardelor sau a unei obligații de a schimba informații sensibile cu privire la politica comercială. La nivel de principiu, sunt considerate informații sensibile din punct de vedere concurențial informațiile care pot fi calificate drept secrete de afaceri, care reprezintă know-how specific unei anumite activități sau care ar oferi un avantaj competitiv concurenților unei anumite entități. Cu titlu exemplificativ, pot intra în această categorie date anterioare, actuale sau viitoare cu privire la: prețuri (strategii, reduceri, discounturi), structura prețurilor (cercetare, producție, distribuție), termeni și modalități de comercializare, strategii de promovare, veniturile și volumele correlate vânzării, marja de profit, cota de piață, teritorii, liste de clienți / distribuitori / furnizori, ofertele planificate și / sau depuse, volume achiziționate, planuri de afaceri și investiții (anticiparea intrării pe piață, investiții planificate) sau nivelul de utilizare a capacităților de producție.

– Comportamentul abuziv săvârșit de un operator economic care deține poziție dominantă pe o piață poate îngrădi / elimina concurența prin practici de excludere (câștigarea de noi clienți prin practicarea unor prețuri menținute artificial la un nivel scăzut cu scopul de a înlătura concurența), de exploatare (impunerea unor prețuri nejustificat de mari) sau de discriminare (practicarea unor reduceri speciale pentru clienții care au drept furnizor unic sau principal întreprinderea aflată în poziție dominantă).

– De asemenea, companiile care achiziționează / înstrăinează o societate (ori părți din acesta) sau înființează o întreprindere împreună cu un partener trebuie să ia în calcul obținerea unei decizii de autorizare de la autoritatea de concurență, atunci când legea impune această procedură.

legeaconcurentei

Spre exemplu, în sectorul HoReCa, poate fi considerată drept practică anticoncurențială încheierea de contracte privind prestarea anumitor servicii de promovare în beneficiul produselor unor producători sau semnarea contractelor prin care producătorii dau spre folosință gratuită echipamente pentru comercializarea unui produs, conținând clauze restrictive.

Contractele de promovare presupun exclusivitate la expunere și, în unele cazuri, achiziționarea unui volum minim de produse și/sau limitarea sursei de aprovizionare la distribuitorii desemnați, ceea ce contravine legii. De asemenea, s-ar impune eliminarea din contracte a clauzei referitoare la achiziționarea volumelor agreate de la distribuitorul indicat de producător pentru acordarea sub formă de împrumut a unor bunuri (precum vitrine frigorifice, copertine, corturi, încălzitoare terasă, baruri mobile, umbrele, garduri împrejmuire, meniuri, mobilier etc.) în condiții de exclusivitate.

în ceea ce privește contractele de distribuție exclusivă, acestea sunt exceptate de la aplicarea legii concurenței în măsura în care cota de piață a furnizorului și a cumpărătorului (luate individual) nu depășesc 30%. Doar că, în România anului 2019, suntem în prezența unei structuri tip oligopol a pieței în ceea ce privește o gamă largă de produse, de la băuturi răcoritoare și bere până la unele produse congelate.

Sancțiunile pentru încălcarea normelor de concurență sunt drastice, Consiliul Concurenței impunând o amendă contravențională de până la 10% din cifra de afaceri totală înregistrată în anul financiar anterior.

Un angajat poate răspunde disciplinar (reducerea salariului, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă) dacă prin comportamentul lui a angajat răspunderea contravențională a societății, indiferent de poziția ocupată de acesta în cadrul întreprinderii, în situația în care acesta încalcă normele de concurență cu bună știință sau din greșeală.

Conform legii concurenței, fapta oricărei persoane care exercită funcții de conducere în cadrul unei întreprinderi, de a concepe sau organiza, cu intenție, vreuna dintre practicile interzise de reglementările din domeniul concurenței constituie infracțiune.

Independent de obligația plății unei amenzi contravenționale, în cazul săvârșirii unei încălcări a normelor dreptului concurenței, există, pentru societate, obligativitatea reparării prejudiciului cauzat prin respectiva încălcare.

Punând în balanță costurile pe care le suportă o companie confruntată cu amenzi usturătoare sau o publicitate negativă în mass-media, pe de o parte, și, pe de altă parte, costurile pe care le presupune adoptarea unor măsuri de îmbunătățire a programului de conformare și limitare a riscului de încălcare a legii concurenței, compania va realiza că a doua categorie de costuri este mai redusă.

Articol scris de avocat Constantin Neacșu, pentru ediția 92 a revistei Horeca România.

Articole Recomandate

Despre HORECA

Horeca.ro aduce zilnic în actualitate cele mai importante informaţii din industria ospitalităţii româneşti şi cea internaţională.

© 2015-2022 Horeca Romania. Toate drepturile rezervate.
ISSN 2286-1211 » ISSN-L 2247-8302