Importanța înregistrării unei mărci în domeniul ospitalității

Fie că ți-ai deschis un restaurant nou ori ai inventat un burger cu rețetă și nume originale, este nevoie de un nume comercial protejat sau de o marcă. Astfel, dacă ţii la brandul care te-a consacrat în piaţă sau dorești să îți creezi unui nou, nu trebuie să îi laşi pe alţii să se „înfrupte" din el.

Dobândirea drepturilor la nivel national asupra unei denumiri, unui slogan sau desen presupune înregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), situaţie în care solicitantul trebuie să urmeze anumiţi paşi şi să achite taxele aferente stabilite de legislaţia în vigoare. Înregistrarea mărcii la OSIM oferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii pentru produsele sau serviciile pentru care s-a făcut înregistrarea, pe un termen de 10 ani. O marcă înregistrată nu poate fi folosită de către terţi, fără ca aceştia să deţină autorizaţie în acest sens, pentru aceleaşi produse sau servicii pentru care s-a înregistrat marca.

inregistraremarca

În industria ospitalității sunt dese, în instanță, spețele de proprietate intelectuală, disputele susținându-se pe o serie de denumiri mai mult sau mai puțin generice (restaurantul „Rapsodia”, „Panoramic Cafe”, Hotel „Belvedere” etc). Legea nr. 84/1998, precum şi legislația care reglementează concurenţa neloială oferă oricărui agent economic pârghiile coercitive necesare pentru a interzice terţilor să utilizeze marca fără acordul titularului.

Neînregistrarea mărcii, adică a numelui sau imaginii folosite, poate fi abordată ca şi locuitul într-un imobil asupra căruia nu există nicio dovadă a proprietăţii: poate veni oricând cineva să-şi revendice dreptul. Potrivit Legii nr. 84/1998 privind înregistrarea mărcilor şi indicaţiilor geografice, marca reprezintă acel semn de reprezentare grafică ce are rolul de a deosebi produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane. Astfel, există numeroase semne distinctive ce pot deveni mărci, ca de exemplu: cuvinte (inclusiv nume de persoane), desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special forma produsului sau ambalajului său, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne.

Cum se înregistreză o marcă la OSIM?

Pentru înregistrarea unei mărci la OSIM, solicitantul trebuie să completeze un formular tip (Cererea pentru înregistrarea unei mărci pe cale naţională). Cererea de înregistrare se poate depune fie direct la registratura OSIM, fie prin poştă, fie online şi trebuie să fie însoţită de dovada achitării taxei de depunere (minim 47 lei) şi a taxei de publicare (minim 140 lei). După înregistrare, se acordă data de depozit a cererii, care apoi se publică în format electronic. Timp de două luni de la data publicării, se pot formula de către terţi observaţii şi opoziţii cu privire la marcă.

În maxim trei luni de la depunerea cererii de înregistrare de marcă, trebuie achitată taxa pentru examinarea în fond, în cuantum de 653 lei pentru o singură clasă de servicii sau produse și 233 lei pentru fiecare clasă suplimentară (în caz contrar dosarul va fi radiat pentru neplata taxei), iar ulterior achitării taxei, OSIM va examina în fond cererea de înregistrare marcă şi va decide admiterea sau respingerea înregistrării mărcii respective. Examinarea în fond a cererii se face în timp de 6 luni de la publicarea acesteia cu condiţia achitării taxelor corespunzătoare. În cazul admiterii înregistrării mărcii, aceasta se va publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secţiunea Mărci, în format electronic şi se înscrie în Registrul Mărcilor, urmând să se elibereze titularului certificatul de înregistrare cu condiţia achitării unei alte taxe prevăzute de lege (233 lei).

Marca comunitară - procedură de înregistrare și costuri

Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare se depune la EUIPO (denumit în trecut OHIM sau OAMI) și produce efecte simultan în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, inclusiv în România (astfel încât nu mai trebuie să depuneți o cerere de înregistrare de marcă la OSIM). Durata de protecție a unei mărci a Uniunii Europene este de 10 ani, cu posibilitatea reînnoirii pentru perioade succesive de 10 ani, iar taxele încep de la 850 euro, indiferent de tipul mărcii.

Solicitanţii domiciliaţi în Uniunea Europeană pot depune cereri de marcă personal sau prin mandatar. După examinarea formală a cererii de marcă comunitară şi a motivelor de refuz absolute, EUIPO efectuează în propriul său registru de mărci comunitare o cercetare a anteriorităţilor de marcă şi întocmeşte un raport de cercetare în care semnalează mărcile anterioare care ar putea fi opozabile.

În termen de o lună de la primirea rapoartelor de anterioritate, Oficiul publică cererea de marcă comunitară şi comunică aceasta titularilor de mărci sau de cereri comunitare, pentru a-i informa despre un posibil conflict între cererea publicată şi marca lor. Orice persoană fizică sau juridică ca şi grupuri reprezentând fabricanţi, producători, prestatori de servicii, comercianţi sau consumatori pot, după publicarea cererii de marcă comunitară, să adreseze Oficiului observaţii scrise, precizând motivele conform cărora marca ar trebui să fie refuzată din oficiu la înregistrare. Când cererea satisface dispoziţiile Regulamentului mărcii comunitare şi când nu a fost formulată nicio opoziţie în termenul legal sau când opoziţia nu a fost admisă, marca este înregistrată şi publicată ca marcă comunitară, cu condiţia plăţii taxei de înregistrare, în termen de două luni de la comunicare. După primirea taxei de înregistrare, marca solicitată este înscrisă în registrul de mărci comunitare, iar marca înregistrată este publicată în Buletinul mărcilor comunitare şi solicitantul primeşte un certificat de înregistrare.

În cazul unui conflict dintre o marcă națională și una comunitară, se va aplica principiul priorității înregistrării, astfel că, pe teritoriul României, va supraviețui marca mai înainte înregistrată.

Deoarece trăim într-o societate care pare să fi înțeles foarte bine că lupta pe terenul concurenței este și una a numelor, marca devine acum purtătoarea unui set de valori. De aceea, trebuie să fim atenți la toate aspectele de proprietate intelectuală, un nume bine ales întruchipând, așadar, avatarul prosperității unei afaceri bine întemeiate.

Articol scris de avocat Constantin Neacșu pentru ediția 95 a revistei Horeca România.