Cum să te pui la adăpost de cei care îți folosesc numele comercial

Art CostiFie că produci exclusiv mâncare pentru vegani ori ai inventat un salam cu rețetă și nume originale, fie că ți-ai deschis un restaurant ori vrei să îți înregistrezi numele blogului personal, pentru toate acestea și pentru multe altele ai nevoie de un nume comercial protejat sau de o marcă. Astfel, dacă ţii la brandul care te-a consacrat în piaţă sau dorești să îți creezi unul nou, nu trebuie să îi laşi pe alţii să se „înfrupte" din el.

Într-o piaţă competitivă este natural să vrei să îţi protejezi numele, indiferent dacă este al unui produs, al unui serviciu sau al unei firme. În felul acesta îţi asiguri certificatul de calitate şi originalitate şi clientul va şti că va găsi acestea doar la firma/produsul tău, iar orice alt produs cu denumiri asemănătoare sunt contrafaceri. În industria ospitalității, au fost dese spețele de proprietate intelectuală, disputele susținându-se pe o serie de denumiri mai mult sau mai puțin generice (restaurantul „Rapsodia”, „Manhattan Caffe”, Hotel „Check Inn” etc).

CUM ÎNREGISTREZI MARCA

Pentru a înregistra ca marcă o denumire (sau un slogan), însoţită sau nu de un element figurativ (desen), este necesar să completezi un formular la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) şi să achiți unele taxe (45 lei taxa de depunere și 134 lei pentru mărcile alb-negru / 445 lei pentru mărcile color). În maxim trei luni de la depunerea cererii de înregistrare, trebuie achitată taxa pentru examinarea în fond (minim 490 lei pentru marca verbală). Valoarea acestei taxe urmează a fi stabilită în funcţie de felul în care arată marca şi de numărul de clase pentru care se solicită înregistrarea. Clasele menţionate se referă la obiectul de activitate pentru care se solicită protecţia. OSIM examinează o cerere de înregistrare marcă în minim 6 luni de la publicarea acesteia şi decide admiterea sau respingerea înregistrării mărcii respective.

În cazul admiterii înregistrării mărcii, aceasta se va publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în format electronic, şi se înscrie în Registrul Mărcilor, urmând să se elibereze certificatul de înregistrare.

Perioada de valabilitate a unei mărci este de 10 ani începând cu data la care a fost depusă cererea de înregistrare şi poate fi reînnoită pe oricât de multe perioade de 10 ani, cu condiţia achitării taxelor corespunzătoare.

Pentru a înregistra ca marcă a Uniunii Europene o denumire, însoţită sau nu de un element figurativ (desen), se poate trimite cererea on-line, accesând site-ul http:// www.euipo.europa.eu sau http:// www.osim.ro.

Taxa de bază pentru o cerere de marcă a Uniunii Europene cu o clasă de produse/servicii este de 850 Euro, cu două clase este de 900 Euro, iar pentru fiecare clasă suplimentară (de la a treia încolo) este de 150 Euro/clasă. O marcă a Uniunii Europene este protejată în toate statele membre ale Uniunii Europene, aşadar inclusiv în România.

CE PROTEJEAZĂ MARCA

Marca protejează denumirea sau însemnul grafic asociat produsului, nu produsul în sine. Rostul mărcii este de a deosebi produsele şi/sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane. De exemplu, marca de biscuiți „Eugenia” protejează denumirea, dar nu și rețeta după care sunt fabricați biscuiții.

art Costi 2Înregistrarea la OSIM a denumirii unei firme nu este obligatorie, dar este utilă, în sensul că prin această înregistrare puteţi opri terţe firme sau persoane fizice să utilizeze aceeaşi denumire în acelaşi domeniu de activitate. Se impun nişte precizări, în sensul că trebuie ţinut cont de faptul că nu se pot înregistra mărci constituite exclusiv din cuvinte generice („Cazare”) sau uzuale într-un domeniu de activitate („Hotel”), şi nici mărci identice sau similare cu mărci notorii. În concluzie, este posibil ca, în cazul în care denumirea firmei este un cuvânt uzual, generic sau identic/similar cu o marcă notorie, să se fi putut înregistra la Registrul Comerţului (la Registrul Comerţului nu sunt valabile aceleaşi reguli ca în cazul OSIM), dar să nu se poată înregistra ca marcă la OSIM.

În cazul în care marca nu este folosită pe o perioadă de 5 ani consecutiv, pe unul sau mai multe dintre domeniile de activitate pentru care s-a obţinut înregistrarea, terţii interesaţi pot obţine decăderea din drepturi pe domeniile respective şi înregistrarea mărcii pentru ei.

Drepturile asupra unei mărci pot fi transmise prin cesiune sau licenţă, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii. Prin cesiune se înţelege renunţarea la drepturile asupra mărcii, iar prin licenţă se înţelege închirierea pe o anumită perioadă a drepturilor asupra mărcii. În cazul în care s-a procedat la o astfel de transmitere de drepturi, este necesar să se depună la OSIM o cerere de înscriere a cesiunii, însoţită de actul doveditor al schimbării titularului şi să se achite taxa corespunzătoare.

CE PĂŢEŞTI DACĂ ÎNCALCI LEGEA

Dacă ai o marcă înregistrată la OSIM şi constaţi că altcineva utilizează acelaşi însemn pentru acelaşi domeniu şi, prin activitatea respectivă, îți aduce prejudicii, poţi mai întâi să-i trimiţi o notificare, prin care să îi semnalezi că încalcă un drept protejat, iar apoi, dacă nu îşi încetează activitatea, poți să-l acţionezi în justiţie.

Domeniile web se înregistrează potrivit principiului "primul venit e şi primul servit", însă, chiar dacă numele pe care vrei să-l alegi este disponibil, acest lucru nu înseamnă automat că ai tot dreptul să îl înregistrezi, în cazul în care acesta intră în conflict cu o marcă.

Normele de concurenţă neloială din România împiedică şi pedepsesc (constituind contravenţie sau infracţiune, după caz) orice fapte care sunt de natură să creeze prin orice mijloc o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent sau indicaţiile a căror folosire, în exercitarea comerţului, sunt susceptibile să inducă publicul în eroare, cu privire la natura, modul de fabricaţie, caracteristicile, aptitudinea la întrebuinţare sau cantitatea mărfurilor.

Cu alte cuvinte, legea concurenţei neloiale pedepseşte faptele de câştigare a clientelei fără efort propriu, profitând de reputaţia titularului de marcă (practică numită „deturnare de clientele”).

Poţi face închisoare de la trei luni la doi ani sau poţi primi amendă dacă numele unei firme e folosit în aşa fel încât "să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant (...) sau producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menţiuni false privind mărcile, (...), originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari". Spre exemplu, acum câțiva ani, lanțul hotelier „Continental” a acționat în judecată o firmă dintr-un oraș moldav, care deținea și exploata, fără drept, un hotel cu denumire omonimă.

Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice prevede o pedeapsă cu închisoarea sau amendă pentru acte de contrafacere constând în: "realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului, de către terţi, în activitatea comercială, a unui semn identic sau asemănător cu o marcă pentru produse sau servicii identice sau asemănătoare, dacă ar produce un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere a mărcii cu semnul".

Legea sancţionează faptele "de natură să producă confuzie" sau care "ar produce un risc de confuzie", ceea ce înseamnă că, pentru a fi în prezenţa unui act de concurenţă neloială, nu este necesar să se fi produs deja o confuzie, ci doar să existe un risc în acest sens.

Costi NEACŞU - avocat


Adauga comentariu


Security code
Refresh

Cele mai citite articole

Prev Next