


Urmăresc cu atenție un nou coleg de ceva vreme, se numește Lucian. El, de vocație, dar și de facto, este un cântăreț, unul dintre cei cu o voce frumoasă, profundă, intensă. își dorește să devină bucătar, dar nu orice bucătar, ci unul dintre cei buni; nu mai are 18 ani și de aceea cred ca alegerea lui, într-un moment atât de greu pentru catering, este o decizie fundamentată. Am vorbit cu el și m-a impresionat cu câtă energie și cu ce dorință a decis să facă față acestei mari schimbări în viața lui. A deveni bucătar astăzi, cu toate incertitudinile aduse de pandemie, nu este o alegere ușoară, dar Lucian crede în asta. Mi-a fost suficient să vorbesc cu el 10 minute, în condițiile în care ne cunoaștem de cel puțin 10 ani, ca să înțeleg că e serios și că vrea să facă lucruri grozave. M-au impresionat enorm modestia sa și dorința de a învăța; dar cel mai puternic m-a impresionat dorința lui de a face bine.
De multe ori, mai ales când sosesc sărbătorile de Crăciun, pare să existe o obligație de a fi și de a deveni mai bun și mai generos…. Dar, nu ar fi mai bine dacă am fi mai generoși pe tot parcursul anului? în așa fel încât să ne demonstrăm responsabilitatea socială întotdeauna și nu doar de Crăciun? Acesta e motivul pentru care am ales să vorbesc despre Lucian. El, pe lângă faptul că își dorește să devină bucătar, are o mare dorință de a-i ajuta pe ceilalți. Prietenul meu bucătar a decis împreună cu un grup de prieteni să aibă grijă de oamenii care nu-și pot asigura nevoile esențiale de supraviețuire. Am văzut adesea oameni care fac acte de caritate pentru propagandă, pentru promovarea propriei organizații, transformând actul caritabil într-o reclamă, folosind adesea FB și INSTAGRAM în timp ce împart mâncare, în timp ce gătesc…. Adevărata caritate este aceea care se face fără laudă, fără mediatizare, ceea ce se face cu adevărat din inimă. Este ușor să dai când ai multe, mult mai greu este să dai când nu ai nimic…dar și atunci poți să dai o parte din nimicul tău: o vorbă, o îmbrățișare, o haină (și nu pentru ca nu o mai purtăm, ci pentru că am decis să o dăm), aceasta este caritatea.
Ce termen nefericit: SĂRACI – acei oameni, de la care mulți își mută privirea atunci când îi văd… fără să realizeze că în spatele a ceea ce sunt, fiecare dintre acești oameni are câte o poveste…
Revenind la ce spuneam, mărturisesc că nu am reușit nimic, un spațiu în centru era prea important pentru a face bani și, de aceea, a fost atribuit altor destinații. în lume sunt însă niște realități care se mișcă în această direcție, există organizații de voluntariat mari și din ce în ce mai puternice, și nu vorbesc puternice din punct de vedere financiar, ci puternice în a convinge oamenii să colaboreze și să-i determine să înțeleagă că ceilalți au nevoie de noi, nu doar de Crăciun, ci întotdeauna!!!
De data aceasta nu prea am vorbit despre sectorul HoReCa, ci despre sensul pe care îl are viața. Eu cred că a-i ajuta pe ceilalți este unul dintre lucrurile care oferă cele mai multe satisfacții, important este să nu ne așteptăm la recunoștința celorlalți…
în Italia spunem: faceți bine și uitați, faceți rău și țineți minte…
Crăciun fericit!
Articol scris de chef Antonio Pasarelli pentru ediția 106 a revistei Horeca România.