Importul de angajați în HoReCa, o soluție temporară sau permanentă?

Aida 1Cu cine se lucrează astăzi în ospitalitate? Cine sunt cei care îi servesc pe oaspeți, care îi determină să se simtă bine acolo unde merg? Cum gestionăm noile tipuri de angajați? Iată doar o parte din întrebările care ne aduc în fața unei realități greu de înfruntat.

Angajatorii au nevoie continuă și disperată de oameni care să își facă treaba foarte bine, să fie lângă clienții lor. Candidații la interviuri au astăzi un pol de putere și își doresc toate acele lucruri pe care le-au pierdut în ultimii doi ani sau pe care poate nu le-au avut niciodată, dar acum au oportunitatea de a le obține rapid, cu același efort.
Cei care sunt angajați deja, aleargă de colo-colo ca într-un carusel care parcă nu se mai oprește niciodată și nu reușesc să înțeleagă mai nimic, de cele mai multe ori, din tot acest haos, din toată această fugă. Astăzi, în același loc, găsim cel puțin două-trei tipuri de naționalități: români - puțini, africani, indieni și lista poate continua. Culturi diferite, obiceiuri diferite, comportamente care de multe ori sunt generatoare de conflicte interne. Și nu e nimeni acolo să le gestioneze, nimeni nu mai are astăzi timp de asta.
Iar clienții o resimt din plin, doar că nici ei nu au mari așteptări. Și ei știu că este greu și pentru ei situațiile sunt neobișnuite, astfel încât, de multe ori, nu mai vin la un restaurant să se simtă bine, să se bucure de câteva momente frumoase, vin doar ca să ia masa și să plece repede. Nu se mai cazează la un hotel pentru a se bucura și de atmosfera dată de oamenii locului, ci doar ca să aibă un loc unde să doarmă, de cele mai multe ori, iar momentele speciale le caută în alte locuri. Încet-încet, se schimbă direcția, se schimbă concepte, culturi și obiceiuri. Poate haotic, tipic nouă, că suntem balcanici, dar se schimbă.
Dacă până acum câțiva ani insistam cu toții să avem angajați români în domeniul ospitalității, apoi ne obișnuisem să avem vietnamezi, nepalezi și filipinezi, acum am început să ne orientăm din ce în ce mai mult spre Africa. Îi vedem la bucătărie, strângând în urma clienților sau pregătindu-ne băuturile și mâncarea. Fac parte dintr-o altă cultură, nu mai bună sau mai rea, ci doar diferită. Aceștia, ca și cei din anii anteriori, ocupă astăzi joburile românilor, joburi pe care aceștia le refuză sau nu le fac așa cum un angajator își dorește și are nevoie.
De la an la an, piața muncii în acest domeniu continuă să se schimbe, să apară tipuri noi de angajați, cu nevoi diferite, nevoi care nu se rezumă doar la bani. Poate astăzi îi vedem ca pe o soluție temporară, dar, dacă ne uităm la alte țări, putem observa că toți cei care s-au confruntat cu astfel de schimbări, în câțiva ani, acestea au devenit din temporare, permanente.

 

Aida 2Cum vom gestiona noile tipuri de angajați? Cum îi vom motiva și cum îi vom face să înțeleagă cultura noastră, să se integreze în conceptul nostru de ospitalitate? Suntem pregătiți pentru asta?
Sigur, acum nu, dar asta nu înseamnă că nu vom găsi soluții, ca de fiecare dată. Ce ar trebui păstrat cu maximă prioritate? Grija autentică față de client, aceea specifică nouă, românilor. Ospitalitatea cu care îi primim pe oaspeți, zâmbetul, veselia și umorul nostru. Acestea trebuie duse mai departe într-o formă sau alta și către noii angajați.
Aceștia au nevoie de ajutor să se integreze, să ne cunoască și să ne înțeleagă. E necesar să treacă timp, dar acesta trebuie folosit la maxim în această direcție. Chiar dacă astăzi ei ne rezolvă problemele, la bani mai puțini, mâine ne pot duce într-un punct mort, din care să nu mai știm cum să ieșim. Și pentru care vom plăti mai mult, cu siguranță.

 

Ce avem de făcut astăzi? Care sunt primii pași?

Să îi ținem pe lângă oamenii buni, pe lângă cei care știu să își facă jobul cum trebuie și care îi pot învăța meserie din punct de vedere tehnic, dar, mai ales, le pot transmite acele lucruri care nu au legătură cu aspectele tehnice, ci cu empatia, ospitalitatea și nevoile clienților noștri, dincolo de niște cerințe scrise. Mai degrabă cu tot ce e nescris, dar se știu ca fiind așteptări, de-o parte și de alta.
Pentru angajatori, continuă provocările, dar dincolo de panică și de grabă, e nevoie de un pic de echilibru. Nu e simplu, dar e absolut necesar. Să încercăm să înțelegem mecanismele de funcționare ale noilor tipuri de angajați sau chiar și a celor care vin, stau puțin și apoi pleacă. De ce o fac? Și mai degrabă ce ar putea să îi determine să rămână? Dincolo de bani. La ce reacționează ei? Ce își doresc în afară de bani? Poate azi nu îi înțelegem suficient. Hai să îi ascultăm și să încercăm să găsim o soluție de ambele părți.
Poate astăzi nimeni nu înțelege pe nimeni, dar să nu uităm că avem nevoie unii de alții pe termen lung. Și poate dacă nu mai suntem atât de rezistenți la schimbare vom reuși să găsim soluția la nevoia noastră de a avea angajați loiali, în care să investim, și care să își dorească să rămână la noi pe termen lung. Depindem și noi de asta, nu doar de ei. Un lucru este cert, cei care vor găsi cel mai repede o variantă convenabilă de a merge cu toții mai departe, aceia vor putea să dezvolte business-uri pe termen lung, fără teama că nu vor avea cu cine să o facă. Sau măcar vor găsi varianta echilibrată, nu neapărat doar câștigătoare.

 

Articol realizat de Aida Chivu pentru ediția 104 a revistei Horeca România.