Sesizările anonime – permise în cazuri de hărţuire sexuală

Realitatea arată că, atât la muncă, dar și în viața de zi cu zi, pot apărea conduite necorespunzătoare, abuzive, ale unor colegi sau ale oricăror alte persoane. Ele pot îmbrăca forma unor hărțuiri, agresiuni sau altor tipuri de abuzuri (fizice, sexuale, verbale etc.).

Prin „hărțuire”, în sens general, se înțelege acțiunea de a deranja o persoană prin repetarea insistentă a unor cereri, pretenții, reproșuri; în domeniul juridic noțiunea de hărțuire reprezintă o expresie a discriminării bazate pe criteriul de sex, fiind folosită atât în cadrul dreptului penal, cât și în dreptul muncii.
În cadrul dreptului muncii, noțiunile de hărțuire și hărțuire sexuală reprezintă o formă a discriminării pe criteriu de sex în ce privește ocuparea unui loc de muncă, drepturile salariale și de asigurări sociale, precum și condițiile de muncă și formarea profesională.
Astfel, potrivit art. 2 lit. d) din Directiva 2006/54/CE constituie hărțuire sexuală situația în care se manifestă un comportament indezirabil legat de sexul unei persoane, având ca obiect sau ca efect prejudicierea demnității unei persoane și crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

În România, hărțuirea sexuală este sancționată prin Legea 202/2002 și este definită ca fiind un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
Totodată, în Codul Penal hărțuirea sexuală este considerată infracțiune atunci când victima este intimidată sau pusă într-o situație umilitoare în repetate rânduri, fiind definită ca „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare” și se pedepsește cu închisoarea de la trei luni la un an sau cu amendă.

Hărțuirea este reglementată și în OUG 137/2000, unde este prezentată ca o formă de discriminare și intră sub incidența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel, se prevede faptul că hărțuirea reprezintă „orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.
Legea mai pedepsește și hărțuirea online. Interacţiunea pe reţele sociale sau pe alte forme de comunicare pe internet (e-mail, messenger, forumuri) are şi o componentă mai întunecată. „Cyber-bullying” (hărţuirea cibernetică) este termenul folosit pentru definirea diverselor forme de abuz psihologic pe internet: hărţuire, ameninţare, intimidare, adresare de injurii, transmiterea de mesaje obscene (uneori ajungându-se chiar şi la şantaj), cu scopul de a ataca în mod deliberat o persoană.

Sesizările anonime, acceptate prin lege
Prin Legea 296/2024, de modificare a OG 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, se permite primirea și analizarea petițiilor anonime care semnalează cazuri de hărțuire sexuală, agresiune sexuală sau abuz de funcție în scop sexual. Legea prevede ca petițiile anonime care conțin informații despre astfel de abuzuri să fie acceptate spre analiză, iar în cazul în care există indicii ale unor fapte penale, autoritățile competente să fie sesizate imediat.
De asemenea, dacă analiza petiției indică posibila comitere a unor fapte penale (hărțuire sexuală, agresiune sexuală sau abuz de funcție în scop sexual), noile prevederi impun sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală.
Potrivit legislației, angajatorii sunt obligați să pună la dispoziția angajaților informații despre drepturile lor, precum și proceduri pentru a face reclamații și pentru a lua măsuri împotriva hărțuirii sexuale sau morale. De asemenea, angajatorii trebuie să adopte măsuri preventive pentru a evita hărțuirea, cum ar fi informarea angajaților cu privire la comportamentul adecvat la locul de muncă și promovarea unui mediu de lucru sigur și sănătos. Toate aceste măsuri trebuie să fie menționate obligatoriu în Regulamentul Intern al companiei.

Legea definește un șir de sancțiuni pentru angajatori care nu respectă obligațiile impuse. Acestea pot fi amenzi de până la 200.000 de lei sau suspendarea temporară sau definitivă a activității angajatorului.
Exemple de conduită sau comportamente care constituie hărțuire la locul de muncă includ, dar nu se limitează la:
– Conduita fizică: contact fizic nedorit, inclusiv prinderi, ciupiri, frecări, sărutări, îmbrățișări, mângâieri, atingeri necorespunzătoare, pe cap sau pe corp; violența fizică, inclusiv agresiunea sexuală; utilizarea amenințărilor sau recompenselor legate de locul de muncă, pentru a solicita favoruri sexuale.
– Conduita verbală: comentariile privind aspectul, vârsta, viața privată a unui angajat etc; comentarii sexuale, povești și glume de natură sexuală; avansuri sexuale; invitații sociale repetate și nedorite pentru întâlniri sau intimitate fizică; insulte legate de sexul angajatului sau alte caracteristici ale sale; observații condescendente sau paternaliste; trimiterea de mesaje umilitoare, degradante, explicite sexual (prin telefon, e-mail sau orice alte mijloace de comunicare).
– Comportament non-verbal: afișarea materialelor explicite sexual sau sugestive; gesturi sugestive sexual; fluierături; priviri insistente.