Factori care influențează întoarcerea românilor în țară
În ultimii ani se poate observa un interes crescând al românilor față de ideea de a reveni în locurile natale din țările adoptive în care s-au stabilit cu ani în urmă, conform lui Dragoș Anastasiu, cunoscut antreprenor, președinte Rethink România, un think tank dedicat „transformării României într-o țară în care iubim să trăim” și care, printre altele, inițiază programe de reconectare a diasporei cu țara.
Nivelul crescut de trai, oportunităţile economice, revenirea lângă familia de origine coroborat cu faptul că au crescut copiii celor care au ales să plece din țară cu ani în urmă sunt principalii factori care influențează întoarcerea românilor în țară.
„Mulţi dintre românii care revin în ţară deschid afaceri, mai ales în zona de origine, şi cred că anumite facilităţi economice punctuale le-au fost de mare folos, pentru a încuraja demersul lor. O dată, ei se readaptează traiului din România, diferit de acela pe care l-au lăsat în urmă la plecare, dar, în al doilea rând, se adaptează şi unui mediu diferit de lucru, faţă de cel din ţările în care au muncit în ultmii 10, 20 de ani”, spune Dragoș Anastasiu, menționând programele Start Up Diaspora, Agro Diaspora, Prima Investiţie, care au avut menirea de a reintegra românii din diaspora în economia țării. Conform acestuia, dacă s-ar repatria jumătate din cei cuprinşi în statistica oficială (aproape cinci milioane de români plecaţi din ţară în 20 de ani), România ar primi forţa de muncă calificată în zone care astăzi sunt deficitare şi pe care le ocupa cu angajaţi străini, care nu ştiu limba şi sunt în proces de adaptare la realităţile româneşti.
În ceea ce privește gradul de atractivitate al segmentului ospitalității pentru tineri ca domeniu în care să-şi continuie o carieră profesională sau să dezvolte o afacere, Dragoș Anastasiu crede că ospitalitatea este una dintre meseriile sau afacerile cele mai plăcute, având în vedere că oferă o conectivitate permanentă cu oamenii, nemaivorbind de faptul că pare una dintre ocupaţiile pe care AI nu o va înlocui în următorii cinci-zece ani. Însă recunoaște că este un domeniu în care salariile de început sunt mici, fiind nevoie de timp până se schimbă lucrurile şi asta nu ajută la retenţia oamenilor. Apoi, multe afaceri sunt sezoniere şi oamenii îşi caută de muncă pentru un an întreg, nu doar pentru trei sau șase luni.
Oportunitatea segmentului ospitalității în opinia lui Dragoș Anastasiu este faptul că, în România, este încă un segment în creştere, propice pentru deschiderea și dezvoltarea unor afaceri. Piaţa nu este saturată şi nu este acoperită nici geografic. Provocările, pe de altă parte, sunt de ordin economic și legislativ. Un mediu predictibl permite ca omenii să îşi planifice viaţa şi să poată trăi liniştiți, fiind, de asemenea, și cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui business, însă piața autohtonă nu oferă această predictibilitate.
„Sunt tineri care aleg să studieze în străinătate, rămân o vreme acolo, apoi revin în ţară. Cred că ei se uită atent la ce se întâmplă aici şi, când revin, dacă văd că pot câştiga la fel şi pot trăi într-un mediu predictibil economic şi social, atât noi, cât şi clienţii au de câştigat„, spune Dragoș Anastasiu, precizând că este de așteptat ca o parte dintre românii care se află deja în străinătate să revină în următoarea perioadă, probabil minim 20%, mai ales dintre cei care şi-au acoperit nevoile pentru care au plecat la muncă (construcţia sau achiziţia unei case, crescut copii, întreţinut familii).
„Motivul principal al întoarcerii au fost părinţii şi familia extinsă”.
Larisa Budacă, profesionist al ospitalității cu o carieră de peste 25 de ani, în prezent director general al Mercure Bucharest City Center, s-a întors la finele anului trecut în țară, după o experiență de trei ani, ca manager de hotel, în Cipru. Din observațiile proprii, Larisa Budacă vorbește despre motivațiile întoarcerii, dar și facilități care i-ar putea determina pe români să-și reîndrepte privirea către țara natală.
În ultimii trei ani ai condus un hotel din Cipru. Ce te-a determinat să alegi să pleci din ţară în această perioadă de timp?
Toată experienţa mea profesională este legată de lanţurile internaţionale hoteliere care au deschis hoteluri de 4 şi 5 stele în Bucureşti, astfel că în toţi cei 25 de ani am activat în exclusiv în Bucureşti. Nu am fost tentată să părăsesc România, deşi ocazii au fost mai multe de-a lungul timpul, mai ales în perioada în care lucrăm împreună cu soţul meu, în JW Marriott Bucharest, la vremea aceea, cel mai mare şi mai frumos hotel de 5 stele din Bucureşti. Asta până într-o zi când hotelul pe care l-am condus în Bucureşti, Golden Tulip Victoria Bucharest Hotel, a intrat într-un proces de vânzare în perioada 2020-2021, proces care s-a finalizat cu succes până la finalul pandemiei.
În acelaşi timp, grupul de companii pentru care lucram a achiziţionat un hotel în Cipru, şi propunerea de a prelua managementul acestuia a venit firesc. Decizia de a încerca o experienţă nouă, în afara ţării, a venit, de asemenea, firesc, dat fiind că am avut şansa să plec şi să lucrez împreună cu soţul meu.
În perioada aceea, singura noastră fiica, Sofia, se pregătea asiduu pentru examenul de bacalaureat şi pentru admiterea în străinătate, fiind determinată să studieze la una dintre cele mai bune şcoli de management hotelier. În această perioadă a aplicat şi a fost admisă la 4 şcoli de profil din Olanda, însă bucuria imensă a venit odată cu admiterea la The Hague Hotel Management School, situată la vremea aceea în top 5 universităţi de profil din lume.
Comparativ cu segmentul ospitalităţii din România, cum l-ai găsit pe cel din Cipru?
Cipru este o insulă mică, extrem de pitorească, cu o climă blândă tot anul şi obiective turistice istorice antice, extrem de interesante. Cu o populaţie de 920.000 de locuitori, turismul reprezintă astăzi una dintre principalele ramuri economice ale Ciprului, dacă ne raportăm la cei patru milioane de turişti ce au vizitat insula în 2024. În acest context, turismul are o importanţă majoră şi contribuie semnificativ cu până la 40% la GDP-ul ţării, ceea ce face ca guvernul să acorde o atenţie deosebită acestui sector strategic.
Astfel, în cei trei ani petrecuţi în Cipru, am văzut şi simţit că guvernul este constant preocupat de introducerea de măsuri inovative şi politici care să susţină creşterea productivităţii, dar mai ales a eficienţei, toate acestea în contextul unui turism sustenabil.
Am văzut, de asemenea, preocupări constante pentru dezvoltarea permanentă a unei infrastructuri eficiente şi facile deplasărilor în toată insula.
Merită menţionată administraţia mai relaxată şi, din păcate, mult mai eficientă decât cea din România, dat fiind că obţinerea autorizaţiilor de funcţionare sunt supuse unui proces riguros, dar deloc birocratic, aşa cum este cel din România.
Vorbind de provocări, aș menţiona că resursele umane, mai bine spus lipsa lor, reprezintă cea mai mare provocare a insulei. Nu este deloc uşor şi consumă foarte mult timp să găseşti angajaţii potriviţi, mai ales că marea majoritate a hotelurilor din zonele turistice funcționează astăzi în regim sezonier. În extra sezon, mulţi dintre angajaţii sezonieri aleg să părăsească insula, chiar dacă statul susţine companiile cu plata şomajului tehnic, ajungând chiar până la 70% din salariul lunar.
O altă provocare majoră este accesul îngreunat la resursele specifice şi există un număr limitat de furnizori pentru alimente, băuturi, consumabile, şi toate celelalte resurse necesare. Asta pentru că majoritatea produselor sunt importate şi ajung în Cipru călătorind pe apă. Nu realizăm neapărat, dar în România avem acces la un număr mult mai mare de furnizori şi o gamă mult mai variată de produse necesare activităţii unui hotel.
Care au fost motivaţiile pentru întoarcerea ta în ţară?
Motivul principal al întoarcerii au fost părinţii şi familia extinsă. Deşi am fost norocoasă şi am plecat în această aventură internaţională împreună cu soţul meu, când am plecat, intenţionam să ne întoarcem în Bucureşti pentru câteva zile, la fiecare câteva săptămâni. Din păcate, ritmul intens şi activitatea zilnică au făcut imposibil acest plan. Anul trecut de exemplu, în perioada aprilie – octombrie nu am putut pleca nici măcar trei zile din insula. Iar când am analizat împreună opţiunea de a rămâne permanent în insulă, departe de familie, de mediul profesional în care ne-am dezvoltat şi desfăşurat activitatea toată viaţa, decizia de a reveni acasă a fost luată de amândoi relativ repede.
Ce iniţiative crezi că ar trebui luate astfel încât întoarcerea românilor să fie mai facilă în ospitalitate?
În primul rând, nivelul de salarii din domeniul ospitalităţii ar trebui reconsiderat. Este binecunoscut, din păcate, că în industria ospitalităţii, adesea numită şi industria zâmbetelor, sunt cele mai mici salarii. Ori, aceasta este de bună seamă o contradicţie, cum poţi susţine zâmbetele şi atitudinea pozitivă cu cele mai mici venituri?
Apoi, educaţia profesională are nevoie de mult mai multă susţinere din partea guvernului. Educaţia în general are această nevoie, dar în special cea profesională. Meserii precum ospătar sau bucătar au nevoie să fie înnobilate şi să li se recunoască întreg meritul. Să ne gândim că, atunci când călătorim în scop profesional sau în vacanţa cu familia, aceşti oameni se preocupă de igiena camerelor noastre, de gustul şi calitatea mâncărurilor pe care le alegem, în esenţă, se preocupă de starea noastră de bine. Şi atunci, de ce să nu acceptăm că aceasta este o misiune nobilă?
Când vorbim despre resurse umane, am ales în ultimii ani să le „importăm”, pe falsul motiv că sunt mai accesibile. Când ajungem să adunăm toate costurile şi efortul de import şi de integrare a noilor resurse, constatăm în majoritatea situaţiilor că este mai eficient să adăugăm un procent la salariul angajaţilor români şi chiar să investim mai mult în pregătirea lor.
Se poate vorbi despre o tendinţă de întoarcere a românilor în ţară, din observaţiile personale?
Se poate vorbi, da. Şi nu este doar o bănuială, ci am auzit în multe situaţii vorbindu-se de întoarcerea romanilor în ţară. România a făcut progrese mari în ultimii ani, atât din punct de vedere al veniturilor, cât şi din punct de vedere al nivelului de trai şi acees la resurse. În aceşti trei ani de activitate în Cipru, am descoprit cu surprindere că aproape 10% din populaţia insulei sunt români! Am cunoscut, de altfel, foarte mulţi dintre ei şi am înţeles că majoritatea s-au acordat cu ritmult insulei şi trăiesc acolo de foarte mulţi ani, fără gânduri de întoarcere, pe motiv că nu le oferă mare lucru întoarcerea în ţară. În ultimul an însă, am întâlnit şi români care au considerat întoarcerea acasă, şi chiar s-au întors, găsind că diferenţa între veniturile pe care le au în Cipru şi cele din România nu mai este atât de mare cum era atunci când au ales să părăsească România, cu 10-15 ani în urmă.
Sofia, fiica mea, acum studentă în anul 3 La The Hague Hotel Management School, se gândeşte cu seriozitate, de asemenea, să revină acasă la finalizarea studiilor. Decizia de a reveni este pe cât de surprinzătoare, pe atât de îmbucurătoare pentru noi şi în special dacă ne gândim că sistemul olandez de studiu şi comunitatea i-au asigurat acces la tot ce este necesar unui student, de la resurse educaţionale şi de petrecere a timpului liber până la o bursă de studiu, ca stimulent, pe toată perioada studiilor. Cred că decizia de intoarcere se datorează în special dorinţei de a pune în practică, acasă, toate cunoştinţele şi experienţa asimilate în perioada studiilor şi a practicii profesionale din Olanda. Bucureştiul are multe hoteluri de renume internaţional, care sunt de altfel în topul hotelurilor din Europa, atunci când vine vorba despre indicatori specifici, dar mai ales despre calitatea serviciilor.
