Nevoia de noi competențe în pregătirea profesională în turism

Organizațiile internaționale apreciază că turismul european concentrează 30% din comerțul cu servicii, cheltuieli de peste 800 miliarde euro anual, realizate de cetățeni europeni și este responsabil pentru 7 milioane de locuri de muncă (5% din totalul european) la care se mai adaugă încă 20 de milioane de locuri de muncă în industriile conexe. Având în vedere toate acestea, cum atragem și păstrăm tineri talentați în industria turismului și a ospitalității?

Estimativ, turismul este capabil să creeze 100.000 de noi locuri de muncă anual. Noile tendințe în turismul european sugerează că sosirile turiștilor se vor dubla în următorii 25 de ani, cu o accentuare a creșterii turismului pentru seniori, a ecoturismului și turismului cultural, dublate de creșterea importanței unor aspecte precum sustenabilitatea, accesibilitatea, sănătatea și starea de bine, tehnologia și utilizarea inteligenței artificiale. Apare un nou tip de turist, cel care conștientizează impactul turismului de masă asupra mediului și care preferă experiența turistică locală și autentică, turistul interesat de destinații non comerciale, de interacțiunea cu cultura locală, turistul independent care își organizează singur călătoria sau cel care lucrează la distanță din destinații turistice exotice.
Creșterea preconizată a volumului activității turistice este însă o provocare în ceea ce privește asigurarea cu resursă umană de calitate, pregătită să susțină transformările așteptate ale industriei turismului. Piața muncii în sectorul turismului are nevoie atât de adaptarea competențelor actualei resurse umane la tendințele industriei, cât și de atragerea tinerilor și de formarea lor prin sistemele de învățământ preuniversitar și universitar, ca resursă latentă care să răspundă cerințelor actuale și viitoare ale pieței.
Ce ar trebui să transmitem astfel încât, formarea pentru profesie să înceapă din liceu și să fie startul unei cariere de succes? Ce strategie ar trebui să adoptăm astfel încât să nu mai risipim talente? Adresăm întrebări în interiorul sistemului de învățământ, dar și în exterior, către operatorii economici din industrie, prea puțin implicați în schimbarea și actualizarea educației profesionale.

De ce aleg elevii o clasă de turism?
La fiecare început de clasă a 9-a, întrebăm tinerii liceeni cum au ajuns la clasa de turism? Au ales ei, au ales părinții lor sau așa i-a repartizat calculatorul, turismul fiind o opțiune bifată undeva, pe la mijlocul listei? Răspunsurile lor sunt de cele mai multe ori descurajatoare pentru profesorii economiști specializați în turism, cărora le revine „nobila” misiune să arate copiilor ce materii frumoase și atractive vor studia ei la liceul de turism. Pe unii reușim să îi atragem, pe alții îi pierdem pe parcurs.

O analiză realizată la inițiativa Asociației Profesorilor și Mentorilor din Turism „Edu4Tourism” confirmă că există o reticență a elevilor în alegerea unei calificări în turism atunci când aleg liceul. Chestionarul aplicat pe 180 de elevi din clasa a 12-a calificarea Turism și alimentație, din București și din țară, arată o diferențiere geografică privind opțiunile: 25% din elevii din București au recunoscut că domeniul Turism și alimentație a fost prima lor opțiune la admiterea în clasa a 8-a, în timp ce 65% dintre elevii din țară au considerat acest domeniu demn de o primă opțiune. Ce se întâmplă cu ei la finalizarea liceului? Continuă să studieze în domeniu, aleg să se angajeze în postul pentru care s-au pregătit, sau ajung să fie absorbiți de alte domenii de pregătire și calificare? Răspunsurile la întrebarea privind intenția de angajare în turism la finalul liceului sugerează că majoritatea elevilor nu doresc să lucreze în acest domeniu (doar 35% dintre elevii din București și 38% dintre elevii din țară au confirmat), iar în ceea ce privește continuarea studiilor în același domeniu, 43% dintre bucureșteni și 36% din restul țării, își propun să urmeze studii superioare în turism.

Cum să privim liceul de turism? Să vedem partea plină a paharului și să considerăm că formarea în turism este rampă de lansare pentru alte domenii de activitate, sau să judecăm aspru capacitatea școlii de a „livra” forța de muncă calificată pentru această industrie? Ce ne propunem, de fapt? Care este obiectivul nostru, al școlii și al industriei deopotrivă? Dacă 35-40% consideră că domeniul este atractiv în continuarea liceului, de ce nu este suficientă forță de muncă calificată în turism? Unde sunt acești tineri? Se impune tot mai pregnant un sistem de monitorizare a traseului profesional al absolvenților liceelor sau școlilor profesionale de specialitate, astfel încât evidențele statistice să furnizeze informații importante privind absorbția absolvenților în domeniul pentru care au fost calificați.

Studiu de caz
O cercetare pilot a Inspectoratului Școlar Bihor, împreună cu Asociația „Edu4Tourism” a încercat să ofere răspunsuri la întrebarea: unde se duc absolvenții noștri? Chestionarul, aplicat absolvenților din 10 școli de specialitate bihorene, confirmă că 27% dintre absolvenții de nivel 3 (învățământ profesional și dual) și 23% dintre absolvenții de nivel 4 (liceu) ai domeniului Turism și alimentație sunt angajați în domeniu.

Soluții pentru rezultate mai bune ale învățământului dual
Învățământul dual, una dintre cele mai promovate modalități de a obține o calificare, are ca rezultat o rată scăzută de retenție a absolvenților, chiar dacă tinerii au fost susținuți financiar și material de companiile în cadrul cărora s-a desfășurat și programul de practică de specialitate. Ne atingem oare, obiectivele cu această formă de învățământ? Cât de mult ar trebui să se implice o companie în formarea profesională a tinerilor și ce așteptări ar trebui să aibă? De ce sunt considerate modele de succes organizarea învățământului dual susținut de companii din industria auto sau din cea a energiei, iar turismul nu reușește? Implicarea marilor „jucători” din domeniu ar putea să fie cheia succesului, însă nu trebuie neglijată capacitatea de implicare a întreprinderilor mici de turism care, datorită procedurilor simplificate, ar putea interveni mai rapid și ar putea controla mai bine relația elev practicant-tutore de practică-profesor coordonator.
Suplimentar față de implicarea în formarea practică a tinerilor, se adaugă nevoia de investiții în laboratoare de turism, software de training, manuale de specialitate sau în finanțarea unor schimburi de experiență ale profesorilor (inclusiv job-shadowing în toate departamentele firmei de turism) și formarea psiho-pedagogică a tutorilor de practică, costuri care nu pot fi suportate de stat și care implică intervenția voluntară a lanțurilor hoteliere sau a asociațiilor profesionale ale companiilor din turism pentru susținerea coerentă a transformării școlilor de turism în opțiuni atractive și viabile pentru tineri.

Întrebări pentru formatori
Observăm totodată, că absolvenți ai liceelor teoretice de renume, ajung să se orienteze către o universitate specializată în turism și ospitalitate din Elveția, Olanda sau Franța. Nu toți cei care ajung acolo se adaptează cerințelor unei astfel de profesii, nu toți sunt de acord să își modeleze personalitatea astfel încât să fie compatibili cu industria serviciilor, să fie „domni și doamne care să servească domni și doamne” așa cum frumos spune motto-ul Ritz-Carlton. Ce se întâmplă cu absolvenții liceelor de elită care devin fascinați de o carieră în turism? Sunt ei atrași de sistemul de educație din vestul Europei, sunt universitățile de profil corect ancorate în actualitate și cunosc mecanismele care declanșează interesul tinerilor absolvenți de liceu teoretic de elită? Ce ar trebui să învățăm, noi, profesorii, mentorii, formatorii dedicați insuflării pasiunii și interesului pentru meseriile din turism? Cum ar trebui să abordăm promovarea școlilor și a meseriilor din turism astfel încât să creștem atractivitatea și procentul tinerilor interesați să se formeze și să practice în acest domeniu? Ce să facem să depășim sistemul birocratic al actualizării curriculumului și să avem capacitatea să fim conectați permanent cu evoluția industriei turismului? Multe întrebări, cu o varietate de răspunsuri și dezbateri care par a nu se termina niciodată, sau care se încheie de multe ori cu desemnarea vinovaților din „cealaltă tabără”, a profesorilor, a ministerelor, a companiilor. Da, este adevărat, nu suntem perfecți, nu știm întotdeauna ce metodă de predare este mai bună, ce profesor se implică cel mai mult sau care tutore de practică știe cel mai bine cum să-i instruiască pe practicanți. Nu suntem siguri dacă la 15 ani copiii sunt dispuși să depună efort fizic în zilele de instruire practică la operatorul economic, sau dacă această practică mai mult îi îndepărtează decât îi atrage.

Transformarea turismului și nevoia de adaptare
Turismul este un domeniu cu personalitate specifică, care necesită dobândirea unor cunoștințe și abilități diverse, de la limbi străine și antreprenoriat, la marketing, tehnici de comunicare și negociere, managementul destinațiilor, TIC, psihologie, etică sau resurse umane. Conform CEDEFOP (Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale), lipsa cunoașterii limbilor străine a fost recent recunoscută de organizațiile naționale de turism din unele țări europene ca o problemă ce creează un dezavantaj competitiv. În plus, așa cum precizează și UNWTO în Policy Paper „The Future of Work and Skills Development in Tourism” robotizarea și automatizarea, utilizarea asistenților virtuali cu inteligență artificială, marketingul digital, apariția vehiculelor autonome, tehnologiile de realitate augmentată, managementul informațiilor și generarea de cunoștințe prin big data încep să fie tendințe din ce în ce mai prezente în sectorul turismului, care se confruntă cu bariere legate de existența deficiențelor în ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții, educația profesională, formarea și dezvoltarea competențelor, adoptarea utilizării TIC. Privind la această perspectivă, ne întrebăm, cu ce și de unde să începem schimbarea în educația profesională în turism știind că, acum, elevul de liceu ajunge să fie de multe ori „suplinitorul” de resursă umană, back-up-ul pentru deficiența de personal în hotel sau restaurant, executând repetitiv aceleași operații de bază în aceleași departamente? Cum implementăm tehnologia inovatoare în școli, dacă profesorul nu a utilizat niciodată un PMS sau nu a analizat sau corelat vreodată datele generate de „night audit”. Vorbim nu doar de investiții în dotarea școlilor de turism sau de pregătirea profesională a educatorilor și mentorilor din turism implicați în formarea noilor generații, ci și de un decalaj imens de concepție: pregătim resursă de muncă calificată doar pentru industria turismului, sau educăm prin tehnologia turismului generații care vor contribui, datorită aptitudinilor formate astfel, la dezvoltarea economiei lumii, inclusiv a industriei turismului?