Despre motivare şi alte nimicuri…

Cu ceva timp în urmă am întrebat o prietenă, din aceeași branșă, care este starea oamenilor în firmă, acum la început de an și mi-a răspuns că sesizează un pic de optimism, însă în continuare se confruntă cu două mari probleme: motivarea angajaților existenți și aducerea altora pentru atragerea unui suflu nou, de clienți și contracte noi. Șefii de departamente se confruntă cu aceleași probleme: dacă nimeni nu este în stare să îi ajute să-și motiveze oamenii, măcar să îi lase în pace, să nu-i demotiveze! Ascultând-o am avut senzația că am găsit-o în aceeași stare în care am lăsat-o anul trecut, conectată la aceeași realitate.

Toată lumea încă mai vorbește despre criză, despre scăderea salariilor, a vânzărilor, însă prea puțini vorbesc despre efectul măsurilor de reducere a costurilor la nivelul angajaților. Ce facem acum după ce am redus și cu toate astea nu ne-am revenit așa cum speram? Ba mai mult, avem oameni demotivați lângă noi, deprimați, care așteaptă să li se întâmple ceva bun. Așa cum li s-a promis! Însă, pentru mulți, etapa următoare echivalează cu presiunea. Presiunea rezultatelor, a soluțiilor rapide și a reinventării peste noapte. Ar trebui să ținem cont că toate acestea pot fi percepute de către angajații noștri ca niște măsuri împotriva lor și le pot aduce extrem de multe frustrări. Dacă anul trecut le-au perceput ca pe măsuri anticriză, acum se așteaptă la mult mai mult din partea angajatorilor. Își doresc ca aceștia să-și respecte promisiunile făcute și mai ales, le va fi foarte greu să înțeleagă și să accepte presiunea foarte mare.

Să nu uităm situațiile în care într-un departament s-a redus numărul de angajați, au scăzut salariile și tot greul a căzut pe umerii celor rămași. Aceștia trebuiau să dea rezultate cu resurse minime într-un timp foarte scurt și toate astea nu s-au întâmplat. Unii dintre ei au prevăzut această situație și au plecat, iar cei rămași au șanse să plece și ei, dacă se continuă în același ritm. Ce facem cu acești oameni? Acceptăm cu ușurință să plece sau încercăm să-i ținem lângă noi, măcar pentru faptul că s-au străduit și ne-au fost loiali în tot acest timp? „Nu v-am lăsat la greu”, afirmă o parte din ei. Acestea cred că sunt cele mai grele întrebări la care ar trebui să căutăm răspunsuri.

Ne întoarcem iar și iar la 2008, când totul mergea de la sine și când problemele noastre erau acelea de a găsi soluții în ceea ce privește retenția de personal, sau ce ar trebui să aibă compania ca să ne determine să rămânem cât mai mult timp într-un singur loc. Acum ne punem problema cum să ne motivăm angajații, colegii și chiar pe noi înșine să obținem cele mai bune rezultate în activitățile pe care le întreprindem și mai ales să fim cu toții motivați să lucrăm în condiții mult mai grele de piață și mai ales să dăm cele mai bune rezultate.

Haideți să ne întoarcem la cele două tipuri de motivări: financiară și non financiară. Să ne bazăm pe ele și anul acesta, să le punem în aplicare. De multe ori soluția este să apelăm la programe de instruire, de training, dar nu cele clasice, ci adaptate la nevoile fiecărei organizații. Ele trebuie să asigure o funcțion-are la maxim a activității, să ajute personalul să dea randament și mai ales să fie utile angajatorilor, să își regăsească businessul în fiecare program destinat angajaților săi. Iar după ce au fost realizate, nu trebuie uitată stabilirea acelor obiective cuantificabile sau măsurabile și implementarea lor. Fiecare angajat ar trebui să lucreze după niște norme (tangibile) și să se raporteze la ele.

CÂTEVA EXEMPLE DE OBIECTIVE, PE CARE LE-AM MAI ENUMERAT ȘI ÎN ALTE RÂNDURI:

1. Menținerea și creșterea standardelor de calitate
2. Reducerea erorilor la minim
3. Menținerea și creșterea turnover-ului
4. Atenție sporită la capitolul „customer care”.

Să nu uităm de acordarea unei atenții deosebite clientului pentru a-l determina să revină în același loc și eventual să atragă după sine și alți clienți. Acestea ar putea fi doar câteva dintre obiectivele pe care noi le numim mai greu cuantificabile, ca să nu spunem aproape deloc. Cum le controlăm și mai ales, cum ne asigurăm că ele pot fi îndeplinite de toată lumea? Soluția este să fim inventivi! Gândiți-vă la soluții la care nu se gândește toată lumea și pe care le puteți aplica în propria organizație. Să nu uităm să stabilim clar obiective, atât pentru companie, cât și pentru angajați. Și mai presus de toate, să nu uităm să le comunicăm. Ne ajută să ne ținem oamenii aproape. Faptul că împărtășim cu ei și ceea ce ne-am propus noi să facem, îi apropie mai mult decât ne putem imagina. Este important să știm ce vrem și să transmitem asta și celor din jur. De asemenea, să le arătăm cum pot contribui la rezultate și mai ales, cum se pot bucura și ei la rândul lor de ele. Inițierea unor acțiuni care la rândul lor pot motiva, pot închega echipa și îi pot învăța cum să lucreze împreună. Un alt aspect la care ne oprim este motivarea non financiară, sau cum am numit-o la un moment dat, modul de a-i răsplăti pe ceilalți fără să te coste nimic.

REVIN UN PIC ȘI ADUC ÎN DISCUÅ¢IE UN FACTOR CARE A DETERMINAT REGRESUL ÎN MULTE DINTRE SITUAÅ¢II ȘI ANUME LIPSA DE COMUNICARE DINTRE MANAGEMENT ȘI ANGAJAÅ¢I.

Ce putem face? Să ne apropiem mai mult de cei cu care lucrăm, fie că sunt colegi, parteneri sau oameni în subordine. De ce este atât de importantă comunicarea? Deoarece cu ajutorul ei pot fi transmise mesaje importante, care, la rândul lor, pot duce la eficientizarea activității. Dacă un mesaj este bine structurat și transmis corect el poate avea efect imediat. Și mă refer la un efect pozitiv, desigur. Cum ne folosim de comunicare ca factor motivațional? Atâta timp cât o facem transparentă, clară, precisă și mai ales sinceră, ea este apreciată de către toată lumea și ne poate motiva să ne antrenăm într-un proiect sau să rămânem alături de echipă și când compania trece prin momente grele. Afirmații de genul: „Nu știm ce se întâmplă”…”Nimeni nu ne spune nimic”… „Ce se va întâmpla cu noi?” ar trebui evitate. A trecut vremea acestor dileme, am trecut de începuturile crizei, acum trebuie să ne orientăm să fim printre cei care ies cât mai repede din ea.

Nu există o soluție magică. Varianta cea mai bună este aceea care se potrivește fiecăruia și care aduce rezultate. Dacă oamenii au înțeles ce se vrea de la ei și își pot face treaba la standardele cerute, atunci obiectivul a fost atins.

În concluzie, aș adăuga faptul că cel mai important lucru este stabilirea unui echilibru între dorințele și nevoile noastre și cele ale companiilor. Să căutăm să rămânem tot timpul motivați, să ne găsim resursele interne și să nu ne fie teamă să scoatem la iveală idei și să oferim soluții. Să nu fim surprinși când vom descoperi că rezolvarea vine tocmai de la noi.