SOMELIERUL, ARHITECTUL STĂRII DE BINE
Tehnic vorbind, somelierul este personajul central din restaurant care se ocupă cu selecția băuturilor și le armonizează cu oferta din meniu. Tot lui îi revine sarcina de a propune clienților diverse asocieri între preparatele culinare și băuturi, de a depăna (la cerere) povestea acestora, de a face serviciul marilor vinuri, pe cel al coniacului și/sau cigarurilor. Dincolo de această fișă oficială a postului de somelier, de această posibilă definiție a meseriei de somelier, se află însă o mulțime de alte detalii. puse unul lângă altul, ele compun o altă dimensiune a somelierului: cea a arhitectului de emoții enogastronomice.
DE LA MESERIE LA ARTĂ
Să ne explicăm cumva această idee. Spuneam cândva că somelierul este responsabil, printre altele, cu fericirea, cu starea de beatitudine creată de armonia îmbinării dintre vin și mâncare. Dacă analizăm verbul „a bea”, vom observa că rădăcina lui vine din latinescul „bibitus” și poate desemna starea de bine dată de euforia consumării unei băuturi ce are în concentrație și volume alcoolice, dar și „beția de fericire” dată de un sentiment plăcut sau de o bună simbioză gustativă. Aici intervine somelierul-artist, cel care lucrează cu dorințele, rostite sau nu, ale clientului și le transformă în emoții, nu numai olfactive și gustative, ci și spirituale. Ca să fiu mai precis, le transformă în emoții pozitive. Este un arhitect al stării de bine, pe care o construiește discret, cu migală, într-un stil personalizat pentru fiecare client în parte.
Somelierul-artist își scanează fiecare oaspete încă de la intrarea acestuia în restaurant. îi creionează profilul psihologic după felul în care este îmbrăcat, dar și după felul în care își poartă îmbrăcămintea, după gesturi, după expresia feței, după atitudinea generală.
Somelierul-artist va ști întotdeauna ce anume să sugereze clienților astfel încât aceștia să ajungă în starea de bine. La un moment dat, toți percep satisfacția, dar numai inițiații îi pot identifica în mod corect originile.
Somelierul-artist știe tot ceea ce știe și somelierul-meseriaș despre vinuri, băuturi, cigaruri și asocieri cu preparatele culinare. în plus însă, el aduce rafinamentul asocierilor din latura spirituală a oricărei experiențe gourmet autentice. De ce face toate acestea? Sunt multe răspunsuri… Poate pentru că-i place ceea ce face, poate pentru că simte și el, odată cu cel căruia i-a oferit serviciile, starea de bine și, nu în ultimul rând, pentru că este un creator de emoții enogastronomice.
SĂ FII îN ARMONIE CU TINE îNSUȚI
Somelierul-artist asamblează toate elementele pentru a crea și în jurul mesei, nu doar pe masă, un univers social cât mai aproape de perfecțiune. Totul contează: decorul încăperii, de la tablouri și sculpturi, la mobilier și la tacâmuri; statutul socioprofesional al comesenilor și motivația întâlnirii; ținuta acestora și eventualele pasiuni comune; lista meniu, băuturile, ordinea și arta servirii; ambianța muzicală. Spațiul nu permite dezvoltarea lor aici, dar la cursurile de formare profesională din cadrul Agenției de Somelieri WineTaste.ro, ele sunt disecate. Până atunci este important de reținut că în afara armoniei de pe masă și din jurul ei, este important ca fiecare comesean să fie în armonie cu el însuși, cu adevăratul său univers interior.
Ați întâlnit desigur cazuri de oameni care își mobilează un umil apartament de bloc comunist cu mobilă stil gândită pentru spațiile generoase ale reședințelor de lux din secolul al XIX-lea. Sau oameni care își iau o limuzină scumpă, dar nu mai au bani să își cumpere carburant. Nu merge! La fel e și cu asocierea mâncării nu doar cu băutura. Numai un needucat, un grobian, se poate așeza costumat sumar la o masă acoperită cu mușama ca să înfulece o porție de clătite umplute cu icre negre, după care să toarne în el, cu supremă satisfacție o bere sorbită direct din cutie (cică așa nu-și alterează gustul). La celălalt pol e tot un snob, un parvenit, dar unul care se îmbracă în costum Armani (original), își pune butonii de aur, Rolexul și merge la cel mai „fițos” restaurant pe care îl cunoaște ca să „savureze” o ceafă de porc și cartofi prăjiți cu salată de murături (că-i de sezon). Și, pentru că acest specimen are în dotare și un cont rotofei, evident că va comanda „un Petrus”. Așa, să vadă lumea că are!
O anume delicatesă sau un anume vin de excepție pot fi savurate și de un plebeu și de un patrician. Singura deosebire ar trebui să fie frecvența cu care fiecare dintre ei o poate face. Asta pentru că felul în care obții satisfacția vine din educație, nu din portofel. La urma urmei, fiecare om se poate simți confortabil pe nivelul său dacă știe să și-l asume, dacă știe să-și „trăiască clipa” constant, la aceeași intensitate.
Ca o concluzie, observăm cât de important este somelierul-arhitect, cel care-și oferă expertiza pentru măcar o fărâmă de satisfacție culinară și-un strop de cultură enologică.
