Blocarea conturilor instant, noua realitate a verificărilor documentare

Într-un domeniu dependent de fluxul continuu de numerar, unde plata furnizorilor de materie primă și salariile angajaților nu suportă amânare, o nouă practică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) riscă să destabilizeze grav afacerile din industria ospitalității. Fiscul a început să aplice măsuri asigurătorii – popriri și sechestre – simultan cu emiterea deciziilor de impunere, chiar și în cazul procedurilor simplificate de verificare documentară.

Pentru antreprenorii și managerii din HoReCa, obișnuiți cu vizitele inspectorilor Antifraudă, noua abordare a autorităților fiscale reprezintă o schimbare de paradigmă periculoasă. Dacă până acum controalele se finalizau cu procese verbale și existau perioade de grație sau oportunități de dialog, noua strategie vizează executarea rapidă și blocarea disponibilităților bănești fără preaviz.

Verificarea documentară: „Fulgerul” care lovește fără avertisment
Spre deosebire de inspecția fiscală clasică, ce presupune o notificare prealabilă și o prezență fizică sau o interacțiune constantă, verificarea documentară este o procedură mult mai rapidă și, adesea, „invizibilă” pentru contribuabil. În acest tip de procedură, operatorul economic din turism sau alimentație publică nu este neapărat notificat de la început că se află sub lupa inspectorilor. De cele mai multe ori, acesta află că a fost verificat abia spre finalul procedurii, când primește decizia de impunere.

Noutatea absolută și alarmantă a ultimelor luni este sincronizarea perfectă a două acțiuni distincte:
•Emiterea deciziei de impunere (suma pe care ANAF consideră că o datorați);
•Emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii (blocarea conturilor și sechestrarea bunurilor).
Practic, o societate se poate trezi în situația ingrată de a fi declarată debitoare într-un timp record și, în aceeași secundă, să aibă toate conturile blocate. Pentru un restaurant care funcționează cu stocuri perisabile și are nevoie de rulaj zilnic, acest blocaj echivalează cu o paralizie totală a activității.

Interpretarea periculoasă a „riscului de neplată”
Conform Codului de procedură fiscală, măsurile asigurătorii (precum sechestrul sau poprirea executorie) ar trebui să fie excepționale. Ele sunt menite să conserve patrimoniul doar atunci când există indicii clare că firma ar încerca să își ascundă bunurile, să se sustragă de la plată sau să își risipească averea.
Totuși, există o nouă interpretare a ANAF, extrem de periculoasă pentru sectorul HoReCa, unde marjele de profit pot fi mici, iar lichiditățile sunt rulate constant, nu tezaurizate. Motivul invocat tot mai des de inspectori pentru instituirea popririi imediate este simplul fapt că societatea nu deține în conturi, la momentul verificării, suma integrală imputată. Într-o astfel de interpretare, aproape orice business din ospitalitate devine o victimă sigură. Este puțin probabil ca un hotel sau un lanț de cafenele să țină blocate în conturi sume uriașe de bani care să acopere eventuale impuneri retroactive ale Fiscului. Faptul că banii sunt investiți în marfă, renovări sau echipamente este interpretat, în această nouă logică, drept un risc de neplată, justificând blocarea imediată a tot ce intră în cont.

Capcana timpului: Executare înainte de judecată
Problema majoră este imposibilitatea practică a apărării. Verificarea documentară nu oferă timpul necesar pentru furnizarea explicațiilor detaliate sau pentru administrarea unui probatoriu complex, așa cum se întâmplă într-o inspecție fiscală amplă.
Cronologia este necruțătoare:
•Fiscul solicită explicații sumare;
•La câteva zile distanță, se emite decizia de impunere;
•Simultan, se instituie măsurile asigurătorii.

Termenul de plată pentru sumele imputate este scurt (sub 30 de zile). Conform legislației, deciziile de măsuri asigurătorii devin executorii imediat ce expiră acest termen de plată. Aici apare blocajul juridic: un antreprenor poate contesta decizia de măsuri asigurătorii în instanță, dar sistemul de justiție nu poate ține pasul cu viteza de executare a ANAF. Până când un judecător apucă să analizeze cererea de suspendare a popririi, termenul de plată expiră, iar banii sunt trași automat din conturi către Trezorerie. Odată ce executarea s-a produs, contestația rămâne fără obiect. Banii sunt luați, iar firma rămâne să se judece ani de zile pentru a-i recupera, timp în care cash-flow-ul este distrus.

Această schimbare de optică a ANAF transformă verificarea documentară dintr-o procedură administrativă de rutină într-o potențială situație de criză majoră. Managerii și proprietarii de afaceri din industria ospitalității trebuie să fie extrem de vigilenți:
•Atenție la solicitările de documente: Orice cerere de informații din partea ANAF, oricât de benignă pare, poate fi preludiul unei verificări documentare cu final rapid. Timpul de reacție este crucial.
•Monitorizarea „Sănătății Fiscale”: Evitarea oricăror discrepanțe majore în declarații este vitală, deoarece verificările documentare se bazează pe analize de risc și încrucișări de date din sistemele informatice.
•Pregătirea unui plan de criză: În eventualitatea unui blocaj de conturi, afacerile trebuie să aibă scenarii pregătite pentru a putea continua plățile esențiale către furnizori și angajați, pentru a evita colapsul operațional până la clarificarea situației juridice.

Într-un climat economic deja incert, această nouă „armă” a Fiscului obligă toți operatorii din domeniu la o disciplină financiară și procedurală fără cusur.