Motivarea şi demotivarea angajaţilor din HoReCa. Cum facem să-i ţinem aproape?

person Aida Chivu, consultant resurse umane
access_time_filled

Piaţa muncii din acest domeniu este un subiect inepuizabil de câţiva ani încoace şi va continua să ne dea dureri de cap în continuare. Principala problemă care se discută este aceea că nu găsim oameni care să lucreze în acest domeniu. În urma anunţurilor aplică foarte puţini, iar cei care vin la interviuri nu îi cuprindem în degetele de la o mână. Însă, ce nu trebuie ignorat este retenţia sau cum să facem să îi păstrăm pe cei pe care îi avem.

Este uşor de spus că angajații pleacă pentru că sunt interesaţi doar de bani sau pentru că e mult de muncă şi ei nu mai sunt atât de dispuşi la efort etc. etc. Toate sunt motive declarate de ei, însă la bază, de fiecare dată stă o cauză emoţională, nu una raţională. Conflictul, disconfortul, starea proastă pe care ne-o dă un job, toate acestea apar din considerente emoţionale. Nu există o logică, nu este vorba de ceva raţional. Nici pe departe.
Oamenii lucrează cu oameni şi stau lângă oameni cu care împărtăşesc aceleaşi valori sau care îi inspiră. Astăzi nimeni nu mai sta într-un loc pentru că nu are unde să se ducă sau pentru ca cineva să îi spună doar ce să facă. Astăzi oamenii stau într-un colectiv dacă se simt bine alături de restul echipei. La fel şi în cazul unui manager, oamenii aleg să lucreze lângă el, dacă îi inspiră, dacă îl admiră pentru ceva. Contează să se regăsească în ceea ce acesta le transmite, să ştie cum să le spună ce au de făcut şi mai ales să se vadă că îi pasă şi că e alături de ei, că le înţelege nevoile. Oamenii simt asta, iar ei vin şi, chiar dacă mai protestează pe alocuri, aleg să rămână. Pentru că e faină atmosfera, pentru că le place, pentru că se simt bine. Şi da, pentru că fac şi bani. Adică ating o zonă de confort şi îşi doresc să o păstreze.

Emoțional înainte de rațional
Am spus de-a lungul ultimilor doi ani, că avem de-a face cu un emoţional dus la extrem, că raţionalul sau logica după care am fost învăţaţi să funcţionăm acum multă vreme, s-a dus pe apa sâmbetei de la instaurarea pandemiei. Şi că va continua. Nesiguranţa, fricile, teama că azi poate fi oricând ultima zi de linişte şi armonie, că de mâine cine ştie ce se poate întâmpla, i-au făcut pe oameni să aducă în prim plan emoționalul mai mult decât orice raţional. La ce a dus asta? La multă imprevizibilitate, la instabilitate, la conflicte, dar şi la temeri, frici şi atacuri de panică. Însă ele nu se manifestă doar în plan personal, ele sunt aduse zilnic şi în planul profesional. Oamenii vin la job cu toate stările, cu toate gândurile şi cu tot ce simt. Iar aici le manifestă în egală măsură ca în timpul lor liber. Ce este delicat în acest domeniu, este faptul că oaspeţii sunt cei care văd toate aceste stări şi le primesc în egală măsură cu toţi ceilalţi colegi, manageri etc. Astăzi, un angajat îşi duce frustrările la masă sau i le arată unui client încă din prima interacţiune cu acesta. Ce trebuie să înţelegem noi este că nu vorbim doar de lipsă de educaţie sau de bun simţ sau de interes al angajatului. Este mai mult de atât, este vorba de cum se simte el la locul de muncă. Dacă se simte bine şi colectivul în care lucrează este unul potrivit lui, dacă managerul ştie cum să îşi liniştească colegul şi i-a transmis deja autoritate şi respect, acesta îşi va schimba atitudinea. Va aborda altfel, îi va fi jena şi va înţelege că oaspeţii nu au nicio vină, ba din contră, vor să se bucure de ospitatilitate. Nu vorbim aici de cazurile extreme, acolo unde sunt probleme sau conflicte ce nu se pot soluţiona decât prin exit. Acolo este altceva. Ce vreau eu să spun este că un angajat rămâne într-un loc de muncă şi îşi face treaba foarte bine ca o consecinţă a unui şir întreg de comportamente manifestate de ceilalţi, de la simpli colegi, până la manageri.
Totul începe de sus în jos, managerul este cel care influenţează comportamentele şi stările membrilor echipei. Rolul lui nu este doar de a le spune ce au de făcut, iar mulţi încă doar asta fac. Este să le spună şi cum să facă, să le transmită cu autenticitate că nu sunt roboţi, că sunt oameni vii şi că le pasă de ei, pe bune. Sunt locuri azi cu angajaţi fericiţi şi automat cu oaspeţi măcar mulţumiţi, dacă nu la fel de fericiţi. Pentru că este o lege naturală a atracţiei. Este despre faptul că zâmbetul este molipsitor. Dar mai sunt şi locuri unde întâlnim chipuri triste, plictisite, obosite, care aprope abia aşteaptă să se facă ora de plecare. Ei bine, aici, nici nu e greu să îţi dai seama că pe angajaţii de azi, aproape sigur, nu îi mai vezi şi mâine.

Reputația angajatorului
Un ultim aspect, pe care îl au de aşezat managerii, este reputaţia lor ca angajatori în piaţă. Este la fel de importantă ca produsele şi locaţia pe care o au. Datorită presiunii din piaţa muncii, din lipsa oamenilor calificaţi, s-a dezvoltat următorul fenomen: candidaţii cer foarte mulţi bani la interviu, angajatorul este nevoit să îl ia că nu are cu cine să îşi facă treaba, iar după scurt timp se vede în imposibilitatea de a-i mai putea plăti cu suma promisă. Aceştia pleacă şi, odată cu asta, scade şi încrederea pe care o au în angajatorii din HoReCa şi toată lumea are de pierdut.
Poate ar fi indicat să reflectăm mai mult la ceea ce putem face realist, atât cu resursele pe care le avem, cât şi cu cele pe care vrem să le atragem. Tocmai pentru a rupe acest cerc vicios în care ne tot învârtim.

Articole Recomandate

Despre HORECA

Horeca.ro aduce zilnic în actualitate cele mai importante informaţii din industria ospitalităţii româneşti şi cea internaţională.

Ramai alaturi de noi?
Aboneaza-te și vei primi gratuit revista Horeca Romania.
Abonează-te
© 2015-2022 Horeca Romania. Toate drepturile rezervate.
ISSN 2286-1211 » ISSN-L 2247-8302