2025 – Un an cu direcție pentru vinul românesc

Privesc înapoi la 2025 ca la un an în care vinul românesc a ieșit în față cu argumente solide, nu doar cu speranță. A fost un an în care cifrele internaționale ne-au pus pe hartă, în timp ce munca cramelor, evenimentele și rezultatele din competiții au confirmat ceea ce mulți dintre noi știam deja: România poate produce vin la nivel înalt și începe, în sfârșit, să fie recunoscută pentru asta.

Raportul anual al Organizației Internaționale a Viei și Vinului, analizat de Wines of Romania, a dat tonul discuțiilor încă din primele luni. Producția globală de vin a crescut în 2025 cu 3%, ajungând la 232 de milioane de hectolitri – o recuperare modestă după recolta extrem de slabă din 2024 și cu 5% sub media ultimilor cinci ani. Marile țări viticole au vorbit din nou despre secetă, valuri de căldură și fenomene extreme. Dar în acest context tensionat, România a fost una dintre puținele țări care au înregistrat o creștere clară. După un 2024 dificil, 2025 a venit cu o recoltă mult peste așteptări, ajungând la aproximativ 4,1 milioane de hectolitri – un salt de aproape 30% față de anul precedent. Diferențele mari între temperaturile de zi și noapte și precipitațiile din pre-recoltare au contribuit la o calitate vizibil superioară a strugurilor.

Pentru noi, cei din HoReCa, asta a însemnat predictibilitate. Am avut materie primă bună, diversitate și vinuri care au intrat în piață cu o expresie mai clară și mai modernă. Într-o Europă care își pune întrebări reale despre viitorul viticulturii, România a reușit să respire și chiar să recupereze.
Anul 2025 a fost și unul în care consumatorul român a schimbat vizibil registrul. În restaurante și wine baruri, albele, rosé-urile și spumantele au dominat cererea. Publicul tânăr vrea prospețime, alcool moderat, vinuri care se potrivesc cu gastronomia actuală și cu un stil de viață dinamic. Spumantele au devenit un simbol al acestei schimbări – nu doar băutura „de ocazie”, ci o categorie stabilă, cerută în mod constant. Iar segmentul vinurilor fără alcool a trecut de la curiozitate la prezență firească în listele moderne.
Vinurile roșii grele sunt apreciate, dar nu mai sunt centrul listei. Ele devin vinuri de sezon, nu vinuri de meniu permanent. E o schimbare firească, având în vedere modul în care evoluează gastronomia urbană.

Un an al validării internaționale pentru vinul românesc
Pe lângă dinamica pieței, 2025 a fost și un an al validării internaționale pentru vinul românesc. Momentul istoric a venit în septembrie, când Crama DeMatei a obținut cel mai mare scor din istoria vinului românesc la James Suckling: 95 de puncte pentru Matei 2020. Zece vinuri ale cramei au fost evaluate între 91 și 95 de puncte, confirmând potențialul terroir-ului din Dealu Mare. Tot DeMatei a câștigat titlurile „Crama Românească a Anului” și „Vinul Românesc al Anului” la London Wine Competition 2025.
România a avut un an excelent și la Mundus Vini Summer Tasting 2025, revenind acasă cu 34 de medalii – 17 de aur și 17 de argint. Iar la Concours Mondial de Bruxelles – sesiunea rosé, găzduită la Constanța, Murfatlar a obținut cele mai multe medalii dintre producătorii români, într-o competiție cu peste 1200 de vinuri din 34 de țări.

Acest eveniment a fost, de altfel, o premieră pentru România. Rose Session, parte a prestigiosului Concours Mondial de Bruxelles, a adus la Constanța aproape 70 de degustători internaționali între 28 și 30 martie 2025. Timp de trei zile, aceștia au evaluat în orb sute de rosé-uri din toată lumea și au descoperit diversitatea terroir-ului dobrogean. Evenimentul a inclus și vizite la crame, cine tematice, degustări și masterclass-uri dedicate gastronomiei românești. A fost prima dată când un mare concurs internațional a ales România ca destinație pentru o secțiune a competiției – un pas important pentru imaginea noastră externă.

Tot la capitolul internaționalizare, România a avut o prezență impresionantă la un important târg global, cu un stand amplu susținut de ARICE – Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior. Sub aceeași umbrelă au fost reuniți 21 de producători din toate regiunile viticole: Aurelia Vișinescu, Budureasca, Domeniile Franco-Romane, Familia Darabont, Casa de Vinuri Cotnari, Crama DeMatei, Caii de la Letea, Domeniul Strehan, Oprișor, Domeniile Sâmburești, Liliac, Averești, Dropia, Jidvei, Avincis, Velvet Winery, Vitis Metamorfosis, Davino, Rasova, Ceptura și LeMat. În plus, Recaș și Murfatlar au participat cu standuri individuale. A fost, probabil, cea mai puternică reprezentare unitară a României pe o astfel de scenă în ultimii ani.
Deschiderea către piețele din Asia a fost susținută și de o întâlnire strategică la APEV România cu o delegație oficială din orașul Yantai – una dintre cele mai importante regiuni vitivinicole ale Chinei. Discuțiile despre tehnologie, export și colaborări pe termen lung arată că România începe să fie privită ca o piață interesantă, nu doar ca un producător emergent.

Provocările anului 2025
Desigur, anul nu a fost lipsit de tensiuni. Discuția despre posibila introducere a accizei pentru vinul liniștit a creat neliniște în industrie. Cramelor mici le-ar afecta direct cash-flow-ul, iar restaurantele ar trebui să își ajusteze prețurile. Este un subiect care va continua să apese în 2026.
În rest, 2025 a fost plin de evenimente. RO-Wine a marcat 10 ani cu o ediție foarte puternică la București, iar WineUp Fair in Transylvania a dus festivalurile de vin la un nivel educativ superior, cu programe dedicate istoriei viticole și degustări tematice.

Privind în ansamblu, 2025 a fost un an complet: producție bună, recunoaștere internațională, evenimente mari, deschidere externă și un consumator în plină transformare. Pentru HoReCa, provocarea este să menținem acest ritm. Să construim liste actuale, în care vinurile românești să primească locul firesc. Să investim în echipe și în storytelling. Să oferim o experiență coerentă într-o industrie competitivă.
2025 ne-a arătat că vinul românesc nu doar promite, ci livrează. Iar 2026 poate fi anul în care transformăm acest moment într-o direcție asumată. Vinul românesc are, în sfârșit, voce – iar noi avem datoria să o amplificăm.