Cristi Chițu, creator de soluții sociale cu impact în piața de business
Deși drumul antreprenoriatului nu i-a fost întotdeauna prielnic, Cristi Chițu a învățat și, mai ales, a perseverat, astfel încât, în prezent, grupul de firme pe l-a dezvoltat în diverse parteneriate operează șapte patiserii, două cafenele și două pizzerii, urmând ca aceste afaceri să fie extinse la nivel național, în sistem franciză.
Academic, a absolvit Facultatea de Științe Politice ca șef de promoție, este masterand în Studii de Securitate și Apărare și are un doctorat în Drept Internațional și Geopolitică.
Nu în ultimul rând, este implicat activ în dezvoltarea unor proiecte care au o mare componentă socială, considerând că fiecare om trebuie să-și asume un rol în societate.
De ce ați ales HoReCa drept domeniu de dezvoltare ca antreprenor?
Primul meu loc de muncă a fost un hypermarket, la vârsta de 19 ani. Am fost casier. Mi-a plăcut foarte mult experiența de a lucra cu clienții, însă după câteva luni am simțit că mă plafonez, așa că, la recomandarea mamei mele, mi-am depus CV-ul la una dintre băncile americane de la noi. Acolo aveam salariu fix (minim pe economie), la care se adăugau comisioanele din vânzări. A fost locul de muncă în care am simțit că evoluez constant și că timpul trece în favoarea mea. Acolo am învățat tehnici de vânzări noi și cum să ascult nevoile clienților. Nicio zi nu semăna cu alta. Țin minte că mi-am tocit câteva perechi de pantofi ca să ajung în topul vânzătorilor din bancă. Am câștigat foarte mult acolo, atât financiar, cât mai ales experiență. După aproape doi ani, mi-am deschis propria firmă în domeniul financiar-bancar împreună cu doi colegi și prieteni buni, Cătălin și Iulian. Ne-am dorit să vindem produsele mai multor bănci. Simțeam că ne plafonasem, iar clienții voiau altceva. Așadar, în anul 2007, fără să-mi dau seama ce presupune antreprenoriatul, aveam să pășesc pe acest tărâm magic, plin de oportunități și de necunoscut.
Ascensiunea mea a fost continuă, deoarece învățam zi de zi ceva nou. Am prins perioada aderării României la Uniunea Europeană, moment în care băncile acordau credite foarte ușor, cu dobânzi foarte mici. Asta până la criza economică mondială, care s-a instaurat și în România începând cu anul 2009. Între anii 2009 și 2012, aveam să pierd toată munca mea din ultimii ani: am falimentat trei firme, am pierdut un apartament în centrul Bucureștiului și un teren cumpărat lângă București. Din fericire investisem, în anul 2008, într-o franciză de patiserie în zona Hala Traian din București. A fost afacerea care m-a ajutat să supraviețuiesc în anii în care salariile și pensiile fuseseră tăiate cu 25%, firmele falimentau pe capete, iar băncile blocaseră orice sursă de finanțare. Atunci am conștientizat că viitorul meu se va clădi în jurul unei afaceri în domeniul HoReCa, afacere care are un grad de volatilitate foarte mic, indiferent dacă este criză sau nu. Visam să-mi deschid un lanț de patiserii. Era afacerea care mă va ajuta să mă împlinesc ca antreprenor, în care aveam șansa sa construiesc sisteme scalabile și să lucrez cu echipe de oameni dornici să se dezvolte. Simțeam că nu mai depind de o nișă care mă poate afecta atât de mult, iar ciclicitatea economică nu-mi poate falimenta afacerea. Așa se face că, în anul 2012, am fondat Patiseria Tineretului, deschizând prima locație vizavi de Parcul Tineretului, împreună cu prietena mea, Cristina, și bunul meu prieten și coleg de liceu, Florin.
Care sunt momentele importante ale business-urilor HoReCa pe care le dețineți?
După anul 2012, anul deschiderii primei locații Patiseria Tineretului, am căutat să investesc continuu în deschiderea de locații noi, rebranding, tehnologie de ultimă generație, centralizarea producției, investiții constante în oameni și în dezvoltarea unui sistem de franciză care să ne ajute să dezvoltăm rețeaua de patiserii la nivel național. În toți acești ani am fost nevoit să închid câteva locații neprofitabile și să ajut câțiva angajați să-și schimbe locul de muncă. Nu cred că am concediat vreun coleg, deoarece niciunul nu a plecat fără să-și găsească alt loc de muncă.
Ulterior, am fondat, împreuna cu sora mea, Maria, proaspăt întoarsă din Londra în anul 2022, după șase ani de muncă și studii, o cafenea de specialitate: AMAZONIQ | specialty coffee. Partenerul nostru „în taina cafelei” este Bogdan Georgescu, vicecampion mondial la prăjit cafea. Bogdan este atât de pasionat de cafea, încât alege personal fermele care vor furniza materia primă din Brazilia, Etiopia, Columbia s.a. Astfel, după cum spune sora mea cu zâmbetul pe buze, AMAZONIQ | specialty coffee reprezintă locul unde se bea cafea bună, se râde mult și se leagă prietenii magice!
În anul 2023, am fondat, împreună cu bunul meu prieten de aproape 20 de ani, Mihai, un concept de restaurant cu pizza la tavă, Pizza Shop & Espresso Bar. Practic, ne dorim să oferim oricărui client, gustul autentic al unei pizza italienești la tavă, îmbinat cu experiența unei cafele premium. Pentru un gust desăvârșit, ingredientele sunt aduse direct din Italia, iar rețetele sunt puse în scenă de campionul mondial la pizza Costin Andrei.
Tot în decembrie 2023, am inaugurat, la Ploiești, fabrica de blaturi de pizza (rotundă și la tavă) pentru deservirea francizelor Pizza Shop & Espresso Bar, iar în martie 2024, noua fabrica de patiserie din București. Urmează lansarea unei linii de produse special concepute pentru zona de retail. În afară de locațiile fizice, ne dorim ca produsele noastre să ajungă, atât pe rafturile marilor lanțuri din retail, dar și în hoteluri, benzinării sau școli și licee.
Care sunt următorii pași pe care intenționați să-i faceți?
În prezent lucrăm la perfecționarea sistemului de franciză, astfel încât să oferim suportul necesar oricărui antreprenor la început de drum, indiferent de vârstă, dar și la perfecționarea cunoștințelor tuturor celor care au experiență în antreprenoriat. Unul din pilonii de bază este legat de instruirea viitorilor parteneri de franciză și a viitorilor angajați, astfel încât să cunoască toate detaliile afacerii. Ca antreprenor, am trecut prin toate încercările din domeniu și cred că a sosit momentul să dau mai departe din experiența mea celor pasionați de cele trei domenii.
Primul pas a fost făcut prin înființarea Academiei de Patiserie, prin care am deschis orizonturile în tainele patiseriei pentru 34 de tineri din centrele de plasament din București, dar și liceenilor care cochetează cu meseria de patiser. Cei care au dorit un loc de muncă au primit oferta din partea noastră, iar cei care vor sa aprofundeze aceasta meserie se vor putea înscrie în următorul modul prin care vor avea șansa, timp de cel puțin șase luni, să participe la cursurile teoretice și practice organizate de Patiseria Tineretului. La final, aceștia vor avea parte de o diplomă de calificare certificată de Ministerul Educației.
Urmează înființarea unei Academii de Antreprenoriat, astfel încât viitorii antreprenori parteneri să învețe cum se operează o locație în sistem de franciză și care sunt oportunitățile și provocările din domeniu.
Anul acesta vom documenta și vom consolida cele două cafenele de specialitate, iar începând din anul 2025 vom lansa sistemul de franciza AMAZONIQ | specialty coffee.
Care sunt principalele cerințe ale francizei Patiseria Tineretului?
Sistemul de franciză Patiseria Tineretului va pune accentul pe atenția la detalii și pe o Academie de Patiserie și Antreprenoriat. Practic, cine va dori să intre în sistemul nostru de franciză va trebui nu doar să investească sume importante de bani, ci să aprofundeze cunoștințele în domeniu. Pentru ca afacerea partenerilor noștri să fie de succes, trebuie să fie pasionați de domeniu. Cu un astfel de sistem, afacerea poate funcționa oriunde în lume. Practic, păstrăm principiile de bază, iar produsele le adaptăm în funcție de regiune si cultură. Mai multe detalii despre sistemele de franciză pot fi aflate afla de pe www.patiseriatineretului.ro sau www.pizzashop.ro.
Ce v-a determinat să vă implicați într-un proiecte precum Academia de Patiserie?
În ultimii trei ani m-am implicat activ în importul de forță de muncă din Asia. Ulterior m-am implicat în instruirea lor, atât înainte de a sosi în Romania, cât și ulterior. Asta fac și acum, doar că, la un moment dat, din inerția evenimentelor, mi-am dat seama că i-am dezavantajat pe tinerii noștri, care poate și-ar fi dorit o șansă de a lucra într-o patiserie. Sau poate că nu le-am oferit șansa să viseze la propria patiserie. Tinerii srilankezi, nepalezi sau indieni nu au greșit cu nimic. Este normal să-și caute un viitor mai bun pentru ei și familiile lor, așa cum au făcut și românii în ultimii 35 de ani, sau poate mai mult.
Așa că, mi-am propus ca, în loc să-i blamez pe tinerii noștri că vor să fie directori, imediat ce termină școala, mai bine le deschid o ușă și le povestesc cum am ajuns unde sunt acum: muncind pas cu pas pentru visul meu, fără să ard nicio etapă din evoluția mea. Din toate discuțiile cu tinerii, am fost impresionat să aflu că problema vitală pentru rezultatele slabe din viitoarea lor carieră este legată de lipsa de deschidere a antreprenorilor spre a-i angaja. Ori nu au experiență, ori sunt prea tineri. Oare nu am fost cu toții tineri și fără experiență?
De aceea, m-aș bucura dacă tot mai mulți antreprenori s-ar implica în sistemul dual de învățământ, oferind astfel șansa la un viitor luminos pentru tinerii noștri, indiferent de locul de proveniență.
De ce credeți că este nevoie de o Academie de Antreprenoriat?
În ultimii ani mă frustrează tot mai tare ideea că tinerii noștri aleg să muncească peste hotare în loc să-și găsească un loc bine plătit în România. Asta în condițiile în care mediul de afaceri se plânge de lipsa forței de muncă. Este un paradox, nu-i așa?
În loc să asist pasiv la știrile cu tinerii care apucă pe căi greșite, alegând drogurile sau jocurile de noroc, am decis să mă implic. Cred că independența financiară și libertatea de gândire se pot obține doar în comunitățile unde antreprenorii (și nu numai) vorbesc deschis cu tinerii, înainte de a-și alege meseria sau drumul în viață. De cele mai multe ori, părinții sunt cei care au această sarcină din ce în ce mai grea, deoarece meseriile din trecut nu sunt neapărat cele din viitor.
Cred că a sosit momentul ca fiecare actor să-și asume un rol în societate. Eu am ales să identific tinerii care au ca pasiune fabricarea produselor de patiserie, pizza sau prepararea cafelei. Toate acestea, pot fi încununate de deschiderea propriei afaceri, oferind, astfel, șansa la libertate și independență financiară.
Care sunt provocările pregnante ale pieței HoReCa în momentul de față, din punctul dvs. de vedere? Cum le depășiți?
Cele mai mari provocări sunt legate de lipsa forței de muncă calificate și necalificate. De foarte mulți ani, asistăm pe de o parte la un exod nemaiîntâlnit al românilor în țările din Vest, iar pe de alta parte, la importul de forță de muncă din Asia, în special din Nepal, Sri Lanka, India. Nu este greșit să importăm forță de muncă din Asia, deși diferențele culturale și lingvistice pun mari probleme în modul de lucru de zi cu zi, însă cred că este de datoria noastră, a antreprenorilor, a mediului privat, să dăm prima șansă tinerilor care ies de pe băncile școlii și care nu știu încotro să o ia. Școlile de meserii au dispărut, iar diplomele care nu au acoperire pe piața muncii sunt la mare căutare.
Sistemul de învățământ dual, apărut de curând, poate readuce tinerilor apetitul pentru meseriile făcute din pasiune și cu determinare. Dar pentru asta este nevoie de implicarea și colaborarea mediului privat si a celui public de învățământ. Spre exemplu, francezii pun accent foarte mare pe meseria de patiser. În afară de partea teoretică, predată la școală, tinerii fac foarte multă practică, direct în patiserii. La terminarea studiilor, aceștia primesc un loc de muncă bine plătit, plus perspectiva de a-și deschide propria patiserie după primirea statutului de Chef Patissier. Este o meserie respectată și foarte bine plătită, iar tinerii pasionați își dezvoltă creativitatea plămădind și asamblând produse care mai de care mai apetisante.
Care sunt oportunitățile pieței HoReCa în momentul de față?
Cred că există oportunități foarte mari pentru cei care vor să-și descopere pasiunea, concomitent cu deschiderea unei afaceri proprii, fie în sistem de franciză, fie pe cont propriu.
Clienții din România își doresc produse și servicii din ce în ce mai bune și mai calitative. În opinia mea, va conta din ce în ce mai mult pasiunea pentru frumos și atenția la detalii. Doar un om pasionat de ceea ce face poate bifa ambele criterii. Cred că afacerile de familie vor câștiga teren în următorii ani, însă totul depinde de accentul pe care mediul de afaceri îl va pune pe educație, mai ales în orașele mici și în mediul rural. Din acest punct de vedere, românii din diaspora reprezintă o valoare extraordinară, deoarece pot împărtăși experiența și modul de gândire occidental. Au demonstrat în țările de adopție că au reușit, iar prin muncă, pasiune și perseverență vor demonstra că și acasă își pot construi o viață frumoasă alături de familie și prieteni dragi. Din toate discuțiile purtate cu românii din diaspora, vă pot spune că dorul de familie și dorința de a se afirma la ei acasă sunt din ce în ce mai mari. În plus, salariile din România sunt aproape la același nivel cu cele din Vest, iar diferențele de dezvoltare sunt vizibil mai mici. Singurele provocări cu privire la dezvoltarea unei afaceri în România sunt reprezentate de impredictibilitatea fiscală și birocrația excesivă. De aici rezidă și dorința mea de a franciza afacerile. Împreună putem reuși mult mai mult și într-un timp mai scurt, împărțind riscurile, provocările, dar mai ales oportunitățile.
Care ați spune că sunt cele mai importante lucruri care nu trebuie să lipsească dintr-o afacere foodservice?
În primul rând, orice afacere foodservice are nevoie de antreprenori și angajați pasionați de ceea ce fac, instruiți și bine plătiți. Însă ei trebuie să fie conștienți că salariul este direct proporțional cu competențele personale, cu vânzările și satisfacția clienților.
În al doilea rând, antreprenorii trebuie să investească continuu în educație, tehnologie de ultimă generație, programe de perfecționare a angajaților/partenerilor și în calitatea produsului finit.
În al treilea rând, aceștia trebuie să inoveze continuu fără să piardă atenția la detalii. Într-o lume în schimbare accelerată, clienții caută produse și servicii noi și dinamice.
Care este viziunea dvs. în ceea ce privește piața de business din România în domeniul HoReCa și nu numai, în următorii ani?
Cred că piața de business din Romania va oferi oportunități nesperate în următorii ani, mai ales în zona construcțiilor, HoReCa și nu numai. Piața democrațiilor consolidate din vestul Uniunii Europene este așezată și oferă din ce în ce mai puține oportunități. În România antreprenoriatul sănătos este precum un tânăr de 14 ani, drept urmare cred că tinerii expiați pot beneficia de oportunitățile din România, mai ales în virtutea însușirii, încă de mici, a unui mod de gândire competitiv, bazat pe oferirea de plus valoare. Războiul din Ucraina se va termina la un moment dat. Întrebarea care persistă este: Cine contribuie la reconstrucția acestei țări, care are cea mai mare frontieră vecină cu România?
